Fata de pe Titanic: Întoarcerea acasă

Fata de pe Titanic: Întoarcerea acasă / The Girl Who Came Home: A Novel of the Titanic de Hazel Gaynor este un roman de ficțiune istorică fermecător, care ne poartă pe urmele uneia dintre cele mai fascinante, și totodată mai tragice, povești ale omenirii: povestea Titanicului. Intriga romanului este inspirată din fapte reale, având la bază tragica istorie a paisprezece emigranți irlandezi care, au plecat din comitatul Mayo, Irlanda, pentru a călători cu vaporul Titanic la rudele lor din America. Pe plan local, grupul este cunoscut astăzi ca „Cei paisprezece din Addergoole“. Dispariția a unsprezece dintre ei, pe 15 aprilie 1912, a reprezentat cea mai mare pierdere de vieți omenești dintr-o anumită regiune, provocată de scufundarea Titanicului.  

„Această carte este dedicată memoriei celor paisprezece oameni din Grupul Addergoole și tuturor celor care și-au pierdut viața pe Titanic, în 15 aprilie 1912.” (Hazel Gaynor)

Cartea de față este împărțită în șase părți, după cum urmează: Partea I

Povestea începe pe 10 aprilie 1912, în Comitatul Mayo din Irlanda, unde, 14 locuitori ai micuței localități rurale Ballysheen se pregătesc să plece în America (la bordul faimosului Titanic) pentru a începe o viață nouă. Printre ei se numără și Maggie Murphy, o tânără de 17 ani, care se gândește îngrijorată la lunga călătorie pe care avea să o facă pe maiestosul Titanic – cel mai mare vas din lume - până în îndepărtata America, împreună cu mătușa ei Kathleen (care este și tutorele ei după moartea ambilor ei părinți), și bunele ei prietene Peggy Madden și Katie Kenny. Îngrijorarea ei este cu atât mai mare când se gândește la faptul că Joe Kenny îi citise în frunze de ceai surorii lui, Katie, că avea să se înece. În plus, deși poveștile prietenelor ei despre viața în America o încântă, ea nu-și dorește decât să rămână în Ballysheen, alături de Séamus Doyle, băiatul pe care îl iubește foarte mult și care o iubește și el la rândul lui.

Autoarea ne poartă mai apoi în Southampton, Anglia, unde îi cunoaștem pe Harry Walsh, un tânăr de 23 de ani care urma să fie însoțitor de bord în prima călătorie a Titanicului, din Southampton la New York, și pe prietenul acestuia, Billy Wallace, care urmează să facă și el parte din echipajul Titanicului. Prezentarea la post a celor doi este un bun prilej pentru autoare să ne descrie nava impunătoare, magnifică, ireală... cea mai mare și mai luxoasă navă construită vreodată și... cea mai sigură...

Momentul despărțirii de cei dragi care rămân acasă este extrem de emoționant, prevestind parcă emoțiile mult mai mari ce aveau să urmeze...

După un lung șir de îmbrățisări înlăcrimate de rămas-bun, pornim la drum. Un drum fără întoarcere... O poveste fără-asemănare... O lecție pentru o întreagă lume, prea sigură pe ea, prea sfidătoare, prea dornică să iasă în evidență...

Părăsim momentan Titanicul și facem un salt în timp și spațiu, până în Chicagoul anilor 1980. Aici, o cunoaștem pe Grace Butler, o tănără care tocmai a împlinit 21 de ani. În ciuda vârstei fragede, Grace știe ce înseamnă marile sacrificii, întrucât a renunțat la o carieră promițătoare în jurnalism pentru a-și îngriji mama, după decesul tatălui ei. Coincidența face ca Grace să se fi născut într-o zi de 15 aprilie, doar că la 70 de ani distanță de scufundarea Titanicului. În plus, Grace nu este total străină de cazul Titanicului, întrucât este nepoata lui Maggie Murphy, care are acum 87 de ani. Maggie s-a numărat printre supraviețuitorii de pe Titanic, însă trauma lăsată în sufletul ei de tragedia prin care a trecut a determinat-o să nu vorbească niciodată despre acest trecut dureros.

Tristețea din ochii nepoatei sale care a renunțat la visurile ei pentru a se dedica îngrijirii mamei sale, o determină însă pe Maggie să vorbească despre acest trecut misterios și să îi ofere jurnalul pe care l-a ținut pe Titanic, pentru a-i furniza astfel o poveste grozavă care să o ajute să se remarce ca jurnalist. Vom răsfoi în continuare jurnalul lui Maggie Murphy și vom descoperi alături de Grace o poveste fascinantă. Prea tristă, dar fascinantă, în care iubirile, visurile mărețe, regretele, disperarea și speranța și-au dat întâlnire laolaltă pentru a alcătui un tablou fabulos de viață autentică.

Vom vedea astfel numeroasele semne care au prevestit dezastrul încă dinainte ca cei 14 membri ai comunității din Ballysheen să se îmbarce pe Titanic, și cum toți au încercat să nege că acestea ar prevesti ceva; vom afla povestea mătușii lui Maggie, Kathleen; și vom vedea modul ciudat în care călătoriile ajung să lege destine uneori.

Partea a II-a

Revenim în Chicago-ul anului 1982 pentru a ne reîntâlni cu Grace și cu străbunica ei Maggie Murphy, martora uneia dintre cele mai mari tragedii din istoria omenirii. Grace, scormonește podul casei la sfatul străbunicii sale și descoperă lucrurile pe care Maggie le-a păstrat ca amintire din această tragică călătorie.

Cele două deapănă amintiri despre cele petrecute pe Titanic; despre Séamus Doyle - iubitul rămas în Irlanda al lui Maggie și despre scrisorile pe care Séamus i le-a dăruit la despărțire, dar care au fost pierdute pentru totdeauna.

Pendulăm apoi între trecut și prezent, rememorând faptele care s-au petrecut în 1912, în paralel, pe Titanic; în New York - unde se aflau rudele celor care călătoreau cu scopul de a începe o nouă viață în America; dar și în micuța localitate irlandeză Ballysheen, după plecarea grupului de 14 persoane în căutarea unui trai mai bun.

Vedem astfel nerăbdarea cu care sunt așteptați călătorii de pe Titanic de către cei dragi; suferința pe care au lăsat-o în urmă unii dintre ei, și descoperim încă și mai multe semne care prevestesc dezastrul...

Pe de altă parte, Grace se simte motivată de povestea străbunicii ei pentru a se întoarce la facultate și a-și relua viața pe care a abandonat-o în momentul morții tatălui ei. În paralel, se documentează pentru a scrie un articol despre evenimentele de pe Titanic cu ajutorul materialelor pe care i le pune la dispoziție străbunica ei: jurnalul și o serie de articole decupate din ziarele vremii despre tragedie, păstrate cu mare grijă de bătrână. Cu această ocazie, aflăm noi detalii despre oamenii de pe Titanic și legăturile care s-au stabilit între ei.

Partea a III-a

Această secțiune a cărții debutează cu poveștile tuturor celor 14 irlandezi plecați din micuța localitate Ballysheen, pentru a-și croi o viață mai bună în America.

Apoi, facem o vizită la clasa I a Titanicului și ne delectăm cu luxul incredibil în care călătoreau bogătașii lumii pe faimosul vas; sărbătorim aniversarea lui Katie alături de bunii ei prieteni, Maggie, Peggy și Harry Walsh, însoțitorul de bord care s-a împrietenit între timp cu cele trei fete... iar spre finalul acestei secțiuni asistăm la producerea inevitabilului. O realitate de care, într-o primă etapă, nu sunt conștienți toți pasagerii de pe Titanic, dar pe care Harry Walsh o va afla printre primii.

Partea a IV-a

În această parte a cărții sunt descrise clipele de teroare dinaintea scufundării Titanicului, autoarea concentrându-se în special asupra celor 14 irlandezi și a lui Harry Walsh care se simte răspunzător pentru soarta celor trei fete de care s-a atașat pe parcursul călătoriei.

Suntem astfel martorii unei tragedii de proporții care se desfășoară în paralel pe apă și pe uscat. Pe apă, unde fiecare încearcă să se salveze cum poate, iar pe uscat, unde rudele celor care călătoreau pe Titanic, află teribila veste. Vedem astfel cum, după accident, doar două cuvinte ajung să fie suficiente pentru a-i descrie pe fiecare din cei aproape 2000 de oameni de pe Titanic: decedați și supraviețuitori. Dar deși supraviețuitorii ar trebui să se considere cei mai norocoși dintre călători, cei mai mulți dintre ei simt că o parte din sufletul lor a murit odată cu tragicul eveniment de pe Atlantic... Asta pentru că dramele pe care le-au văzut până a se salva, și după, au lăsat traume grele în sufletele lor amărâte.

Partea a V-a

În această secțiune, asistăm la revenirea supraviețuitorilor la țărm, în New York, grație navei Carpathia care i-a preluat pe toți cei care au reușit să ocupe un loc în bărcile de salvare. Momentul este de un tragism greu de descris, întrucât, pentru fiecare supraviețuitor strâns în brațe de familia care îl aștepta acasă, există mai mulți decedați care sunt plânși cu lacrimi amare de cei dragi.

Pătrundem alături de Maggie - una dintre supraviețuitoare - într-un spital în care sunt îngrijite victimele de pe Titanic și aflăm noi povești cutremurătoare. Se întâmplă însă și un lucru bun în toată această suferință, suficient cât să ne convingem că niciodată nu trebuie să ne pierdem speranța...

În continuare, ne bucurăm pentru Maggie că reușește să recupereze un dar drag, pierdut pe Titanic, și aflăm poveștile de viață ale altor supraviețuitori.

Partea a VI-a

Sfârșitul romanului va fi o încântare pentru toți cei dintre voi care ați plâns și ați suferit alături de personajele lui Hazel Gaynor. Asta pentru că ne vom întoarce în micuța localitate irlandeză Ballysheen – la 70 de ani de la îmbarcarea celor 14 irlandezi pe Titanic – și vom vedea cum timpul și-a lăsat amprenta peste aceste locuri fermecătoare. Vom afla o veste minunată despre Séamus Doyle, băiatul de care Maggie s-a despărțit pentru a începe o viață nouă în America; vom vedea cum strănepoata lui Maggie, Grace, își reface viața, dar și cum vâlva stârnită în presă de articolul acesteia va însemna pentru Maggie reîntâlnirea cu o veche prietenă cu care călătorise pe Titanic.

Te invit să te delectezi cu o poveste pe cinste, care are toate ingredientele pentru a te face să trăiești această lectură intens: dragoste, istorie, acțiune, suspans, mister. Aceste „ingrediente” reprezintă motivul pentru care „Fata de pe Titanic” va fi cu siguranță o poveste pe care vei dori să o recitești uneori...