Anti-damblale

La câteva decenii de la momentul în care şi-a expus public aşa-zisa teorie a adevărului integral în literatură, ce avea să-i aducă pentru mai bine de zece ani dificila ocupaţie de şomer în plin avânt al epocii comuniste, Radu Cosaşu adună în volum o serie de texte post-’89 despre un alt tip de adevăr inconfortabil – acela al unui extremist de centru decis să susţină vehement moderaţia, cu toate nuanţele şi riscurile ei. Liber, aflat sub „dictatura” a două partide, cel al Relei Dispoziţii şi cel al Bunei Dispoziţii, se încăpăţânează să nu cedeze în faţa „damblalelor” care ne pândesc la fiecare telejurnal de zi şi de noapte. Hazotragismele din Anti-damblale, din care nu lipsesc umorul şi autoironia cu care autorul ne-a obişnuit, întregesc tabloul unei căutări neîncetate de a scrie „bine, cu poftă, cu iluzie, cu subversivitate, sub tiranie”, dar şi în democraţia noastră precară.