Intelectualii lui Ceaușescu și Academia de Științe Sociale și Politice (1970-1989, Carte pentru toți)

Transformarea în sistem a mariajului dintre politică și știință are în România un an de naștere: 1970. Este anul formării la inițiativă lui Ceaușescu a Academiei de Științe Sociale și Politice. Contrar aparenței de ordine cazonă pe care regimul caută să o degaje, România ceaușistă, că și Germania lui Hitler, era un stat dezorganizat. În absența unei viziuni complexe de funcționare a noului tip de stat imaginat de Ceaușescu, dar și că urmare a concentrării totale a puterii în mâinile acestuia, coridoarele puterii erau scenă unor lupte acerbe între diversele aripi ale nomenclaturii. Știință de partid nu a făcut excepție. Policentrismul academic – existența mai multor instituții cu atribuții asemănătoare, unele create de Ceaușescu (ASSP, Institutul de Studii Social-Politice al CC al PCR, Academia Ștefan Gheorghiu) – fenomen tipic unui stat care funcționa în bază „indicatiilor“ liderului, nu ascundea o deosebire fundamentală de vederi între actorii săi.

Simbioză dintre activistul de partid și omul de știință reușise. În numai câțiva ani de la începutul reformelor ceaușiste, nomenclatura de partid s-a umplut de academicieni și de profesori universitari cu specializări incerte și competențe neverificate în afară forurilor de partid. Sistemul avea la bază colaborarea dintre intelectualii afirmați în „epoca Ceausescu“ și „constructorii“ acesteia. Primii confereau celei de-a două categorii credibilitate științifică, în schimb, decidenții ceausismului le facilitau accesul extraordinar la resurse și înaintarea în ierarhiile instituționale. Parazitarea reciprocă era justificată printr-o gamă foarte largă de pretexte, de la frică la simplă dorință de a parveni.

Cosmin Popă este cercetător în cadrul Institutului de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, specializat în istoria URSS/ Rusiei și istoria Europei Centrale și de Sud-Est, perioadă comunistă și contemporană. Și-a făcut studiile universitare la București și Moscova. Doctor în istorie al Universității București din 2007, cu studii postdoctorale între 2011 și 2013. A lucrat în mass-media că documentarist, reporter, șef de departament manager la Mediafax, Adevărul NewsIn. Este membru Comisiei Mixte Istoricilor din Federația , membru Comisiei -ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv Tezaurului României, depus la Moscova timpul Primului Război Mondial, împuternicit pentru Programul Centenar Academiei .