Despre minciună

În viață se întâmplă întocmai ca în Anna Karenina, Madame Bovary sau Othello. Majoritatea viciilor din viața privată sau a relelor din viața publică sunt stârnite și întreținute de minciună. Adulterele, trădările, fraudele financiare, corupția guvernamentală – până și crimele și genocidele – au la bază, în general, un cusur moral, și anume predispoziția spre minciună.

În Despre minciună, Sam Harris, autorul a cinci bestsellere New York Times, cu pregătire atât în domeniul filosofiei, cât și în acela al neuroștiinței, susține că ne putem simplifica radical viața și putem îmbunătăți societatea prin afirmarea adevărului în situații în care alții preferă să mintă. El se concentrează asupra minciunilor „nevinovate” – acele minciuni pe care le spunem cu scopul de a-i scuti pe oameni de disconfort –, fiindcă acestea sunt cele mai tentante pentru cei mai mulți dintre noi. Și ele par să fie singurele minciuni pe care oamenii buni aleg să le spună, închipuindu-și că rămân buni în continuare.