Când pielea ta e în joc

Trecând prin cam toată istoria omenirii, citând cu fler atât din Părinții Bisericii (ca Atanasie cel Mare sau Benedict de Nursia), cât și din Nietzsche și Popper, din Seneca și Donald Trump, Nassim Nicholas Taleb ne arată că asumarea riscurilor și implicarea curajoasă în viața de zi cu zi, dar și în probleme care depășesc sfera propriei locuințe sau a interesului propriu, sunt atribute esențiale ale eroilor și, în general, ale tuturor celor care și-au găsit sensul vieții. 

Într-un stil cât se poate de limpede și iconoclast, ca întotdeauna, Taleb cheamă la duel credințe și preconcepții dintre cele mai bine păzite și devenite astăzi normă – de la intervenționismul militar în numele restabilirii păcii, până la modul în care se fac investițiile financiare sau felul în care se propagă anumite credințe religioase. În orice situație discutată, criteriul infailibil după care putem judeca autenticitatea, virtutea, dorința de a face bine, probitatea științifică sau adevărata devoțiune religioasă este disponibilitatea celui implicat de a-și pune pielea în joc. Cine nu o face e ori șarlatan, ori, de-a dreptul, un nenorocit laș cu sânge rece.