Totu-i în floare și el a fost la fel

„Oriunde aş fi, mi-e dor de locurile natale, de satul meu cu câmpia şi priveliştea îndepărtată; de aceea trebuie să rămân în sat, unde pot picta nesfârşit toate cele câte sunt."

... Şi după ce şi-a împlinit dorul acesta, ca oricare meşteşugar cinstit al absolutului, a plecat să se odihnească la umbra protectoare a unei lalele care nu era din lumea asta.” Deliu Petroiu

„Viorel Cristea nu mai este. Tablourile sale s-au risipit prin lume.

Pânze senine cu satul Ghilad. Un "univers" localizat parcă într-un spațiu atemporal. Universul "mitic" al Ghiladului.

Ce s-a întâmplat sau se întâmplă de la "începutul lumii", aici, în sat, se vede în picturile artistului. Pictorul a fost un diurn. Iarna, primă- vara, vara şi toamna. Ziua. La amiază. Sărbătoreştile ierni ale copilăriei. Primăveri înflorite. Lanuri de floarea- soarelui, strălucind aprig în lumina amiezelor de vară.

Toamne aurii şi îmbelşugate. O lumină lină scaldă picturile. Culori drămuite, aşezate "gospodăreşte" în amestecuri binare. Contrastele de culoare consacră 0 atmosferă paradisiacă. Te întrebi dacă nu cumva lumea începe şi se termină la Ghilad.”

Andrei Medinski