Ana Aslan și iluzia tinereții veșnice

Considerat o culme a folclorului autohton, basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, citit la propriu, dincolo de implicațiile sale metafizice, a fost silit să facă față unei teribile provocări la aproximativ un secol după prima publicare (1862). De această dată, nu literatura a fost cea care a încercat să-l „reinterpreteze”, ci medicina și incredibilul marketing de țară făcut în jurul unei descoperiri revoluționare – procaina (novocaina) folosită ca ingredient activ într-un medicament-minune, Gerovitalul. Rolul antioxidant și de împiedicare a producerii de radicali liberi al acestuia părea a fi o cheie de încetinire a îmbătrânirii organismului uman.

Aflând această veste incredibilă, vedetele muzicii și cinematografiei mondiale, ca și o mulțime de lideri politici internaționali, dau efectiv năvală la București, la mult lăudatul sanatoriu anti-aging, convinși că elixirul-minune îi poate ajuta să înfrângă Timpul. Evident, în ciuda dubiilor unor oameni de știință străini, această migrațiune elitistă aduce bugetului de stat multe milioane de dolari în fiecare an, iar României, o faimă enormă la nivel mediatic.

Iar în centrul acestei operațiuni fără precedent se află o femeie unică, fascinantă, fabuloasă și controversată Ana Aslan, cea pe care o invidia cel mai mult Elena Ceaușescu, un om de știință improvizat dar extrem de influent…