Smaranda Brăescu

„…Ești curios să știi ce senzații stranii am când mă aflu suspendată în nemărginire, între cer și pământ?”

Smaranda Brăescu (1897–1948) a fost una dintre cele mai mari personalități ale aerului din perioada interbelică. A fost prima femeie‑pilot a României, în 1932 realizând, cu avionul personal, un record de traversare a Mediteranei, între Roma și Tripoli.

Dar cele mai mari performanțe le-a obținut în domeniul parașutismului, stabilind recorduri europene și mondiale succesive, cu salturi între 6 000 și 7 315 metri, surclasând nu doar legile fizicii, ci și toți bărbații cu care a concurat! Practic, Smaranda Braescu a modificat definitiv semnificația expresiei „fată cu capul în nori”, care, citită la propriu, devine o rarissimă emblemă a nobleței!

Eroina a celui de-Al Doilea Război Mondial, ca pilot voluntar în „Escadrila Albă”, a fost condamnată de comuniști în contumacie în cadrul procesului „Sumanele Negre” (detașament postbelic din cadrul fostelor Gărzi „Iuliu Maniu”), ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistență. Ascunsă de prieteni și de călugărițele greco-catolice, a fost operată fără succes de o boală necruțătoare, apoi înmormântată la Cluj sub o identitate falsă convențională („Maria Popescu”).

Ultimul ei record mondial la parașutism a rezistat vreme de 20 de ani.