Istoriile şi scenariile de viitor ale educaţiei

O bună parte din istorie, cunoștințele necesare pentru funcționarea societăților s-au transmis în afara școlii. Începută chiar din primii ani de viață, învățarea avea loc în familie și, pentru mult prea mulți copii, la locul de muncă. Deși s-a impus relativ recent ca principalul loc unde se transmit cunoștințe, școala este la ora actuală, aproape pretutindeni, în pragul imploziei, confruntându-se cu uriașa creștere demografică și cu dezvoltarea rapidă a domeniului digital.

În viitor, sunt posibile două scenarii de coșmar. În unul dintre ele, din lipsă de resurse, trei sferturi din omenire vor fi în scurt timp lipsite de școală și de cunoștințe. În celălalt, transmiterea cunoștințelor se va face în esență prin mijloace digitale, apoi genetice, către indivizi; aceștia vor primi cunoștințe social utile de la niște mașini din ce în ce mai direct conectate la creier, până când fiecare ființă umană va deveni ea însăși un artefact plin de artefacte.

Barbaria prăbușirii în haos sau a artificializării poate fi totuși evitată. Umanitatea are înțelepciunea și mijloacele necesare pentru a pune educația în slujba unei lumi mai pașnice și în armonie cu natura. Mai mult decât o istorie mondială a educației și o anticipare a viitorului ei, cartea lui Jacques Attali propune o serie de alegeri radicale pentru a lupta împotriva barbariei, grație cărora omenirea va putea să supraviețuiască și să evolueze.