Elita culturală şi discursul antisemit interbelic

„O condiție prealabilă pentru o rememorare adecvată este citirea cu atenție a surselor – și, bineînțeles, utilizarea unei grile metodologice adecvate. Lucru pe care cei doi autori ai volumului îl fac, ghidați de teoria și filosofia politică. Ambii autori se întreabă cum au gândit sau, mai precis, au descris Mircea Vulcănescu, Nicolae Iorga, Alexandru C. Cuza, Octavian Goga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic și Vintilă Horia «națiunea română», «poporul român», «statul român», dar și pe «unguri» și pe «evrei». Cum și-au imaginat apartenența și excluderea?”

„Privită politic și cultural, istoria interbelică a României nu poate fi despărțită de antisemitism. La alegerile parlamentare din decembrie 1937, un sfert din electoratul românesc a votat pentru două partide fasciste care doctrinar erau violent antisemite. Antisemitismul virulent al perioadei respective nu a fost numai apanajul mânuitorilor de ciomege, ci și al unor intelectuali de vază. Volumul de față îi va interesa pe cei care doresc să aprofundeze înțelegerea rădăcinilor intelectuale ale unui fenomen care încă afectează România, o țară astăzi aproape fără evrei.”