Regatul celor mai frumoase depărtări

Între Don Quijote și Micul Prinț, între Socrate și Descartes se întrevede o lume frumoasă, poate cea mai frumoasă din câte există. Capacitatea lui Don Quijote de a extrage farmecul vieții din substanța nevăzută a unor himere, bucuria de a imagina a Micului Prinț, încântarea de a pune întrebări a lui Socrate și capacitatea lui Descartes de a extrage certitudinea din îndoială sunt elementele unei lumi în apele căreia merită să plonjezi din când în când pentru a salva în tine demnitatea de om.

Celor pe care-i stimezi cel mai mult oferă-le nu doar candoarea iubirii și onoarea intransigenței tale, cum spunea undeva G. Ibrăileanu, ci și bucuria de a le povesti despre farmecul discret al cărților care au făcut din tine un om echilibrat, bun și senin. Menirea noastră nu este doar a ne cultiva pe noi înșine, ci a-i inspira pe alții, devenindu-le un mic reazem, o mică formă a regăsirii.