Infrapaginal

Infrapaginal. Jurnal 2000-2018 ne dezvăluie un scriitor fără armură; pentru Ciprian Măceșaru, scrisul nu este un exercițiu estetic, ci face parte din algoritmul fiziologic. Diaristul nu scrie pentru a se antrena, ci pentru a se convinge că respiră. În Jurnalul său, Măceșaru se contemplă, dar merge și mai departe, și dincolo de sine, recuperând ambițiile metafizice ale literaturii. În afara rezervației culturale în care trăiește, scriitorul își dezvăluie și emoțiile cotidiene: acelea ale unui intelectual care împinge conștiința artei sale până la exasperarea învecinată cu abisul disperării.

„Tot șlefuindu-și ființa la trepidațiile estetismului și proiectându-și în cinematograful interior geografii și referințe culturale când fabuloase, când notate cu acribie narcisiacă, personajul jurnalului ajunge să se învecineze simultan cu diarismul lui Radu Petrescu și Adrian Marino, ceea ce constituie o polaritate paradoxală, dar care asigură pitorescul acestui spectacol. De altfel, atunci când dă verdicte muzicale dovedește afinități cu sensibilitatea lui Mihail Sebastian sau Mihai Rădulescu. Plăcerea inițiativelor culturale în care Ciprian Măceșaru este un factor eminamente coagulant îl apropie de criterionismul lui Petru Comărnescu, iar dezinvoltura cu care trece de la numele mari ale clasicismului până la cel mai nou poet debutant îl învecinează cu nonșalanta strălucitoare a lui N. Steinhardt, singurul nostru eseist care putea ajunge într‑o singură frază de la Cervantes la Orson Welles, până la Mariana Marin, fără să irite pe nimeni.”

Dan C. Mihăilescu