Descriere produs
Volumul Mihai Șora. Omul dialogal este o introducere în gândirea filosofică a lui Mihai Șora, realizată atât printr-o expunere a problematicii și mizelor principalelor sale cărți, abordate cronologic, cât și prin sugestii cu privire la personalitatea sa, așa cum i s-a dezvăluit lui Leonid Dragomir în întâlnirile pe care le-a avut de-a lungul mai multor ani.
Problema omului „răstignit” pe intervalul dintre a fi și a avea, întrucât nu poate exista exclusiv într-unul din cele două niveluri, este una de punere a accentului. Singura șansă de a evita alienarea, adică pierderea sinelui prin manipulare, stereotipie, instrumentalizare etc., este ca accentul să cadă pe a fi, căruia să i se subordoneze nivelul instituțional ținând de a avea. „Totul depinde, spune Mihai Șora în eseul Noi, voi, ei – jaloane pentru viața împreună, de adâncimea plonjonului pe care fiecare-l face spre propria lui rădăcină, care la o primă adâncime e doar a lui, la una mai mare e a întregii familii de spirite cu care se simte afin, la una mult mai mare (până la care există, firește, nenumărate paliere intermediare) cu omenirea în ansamblul ei, iar și mai în adâncime cu tot ce viază pe lumea asta mare, pentru ca finalmente universul întreg să se contopească în cel mai vast noi posibil, deschis, la rândul lui, spre indicibil”.
Detalii produs
Autor: Leonid Dragomir
ISBN: 978-606-9604-62-5
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 112
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Cartex
Teme: curiozitate, Cultură
Opinii editoriale
„Dacă ar fi rămas la Paris, [Mihai Șora] ar fi scris cărți, ar fi urmat o carieră universitară, ar fi dus, în cele din urmă, o existență oarecare; acolo [în România], a înțeles, după douăzeci de ani de tăcere – și ce tăcere! –, lucruri la care nici măcar n-ar fi visat, dacă ar fi rămas aici.”
M. CIORAN„Formula este amiaza prezenței. Mihai Șora are harul, mai puțin răspândit decât ne închipuim, de a fi, în sens deplin, o prezență. Vie, absorbantă, inspiratoare, adevărat zenit al împlinirii existențiale, fără retorica solemnă, fără gesticulație magisterială, fără pompa inițiatică. În cazul lui Mihai Șora, conturul termenului prezență se amplifică și se nuanțează. […] O cheie posibilă a iradierii Șora este capacitatea lui, înnăscută poate, dar și meșteșugit prelucrată, de a determina discret, prin simpla sa prezență, buna situare a celuilalt. O prezență plină, o amiază a prezenței, îl obligă pe interlocutor să devină și el, sub raza ei, o prezență. […] Mihai Șora a fost și este, pentru mulți dintre cei care îi sunt în preajmă, singurul sau unul dintre cei foarte puțini care știu să-i asculte participativ, să le stimuleze comunicarea de sine, să fie solidar cu incertitudinile și căutările lor.”
Andrei Pleșu