Detectiv de România (Vol. 1)

„Pe la 8 ani, mi-am dorit să fiu un negru mititel. Îmi era foarte milă de unul dintre ei, așa că am plâns mult când a fost omorât de Agatha Christie. Patru zile, nu am ieșit din camera mea și n-aș fi ieșit nici azi, dacă mama nu m-ar fi tentat cu o vafă de vanilie.

Mai târziu, l-am descoperit pe Sherlock. La 9 ani, ieșeam în stația de tramvai și le spuneam oamenilor fraze ciudate de genul: „Știu că aveți o pisică acasă, pe nevasta dumneavoastră o cheamă Maria și vă înșală. Dimineață, între 8 și 8 și 10 minute ați mâncat ou ochi și o gogoașă”. A fost amuzant până într-o zi, când un vecin, care chiar avea o nevastă Maria, m-a luat de urechi și m-a dus acasă la tata, căruia i-a spus:

- Ăsta e pervers! Nu știu cum, dar sigur se cațără pe balcon și ne urmărește pe geam în casă!

- Stați la etajul 4…”