Ascensiunea

Ascensiunea (Ascent) de Roland Smith este al treilea volum din seria de romane de aventură care îl au în centrul atenției pe adolescentul Peak Marcello. Romanul poate fi parcurs însă ca o lectură de sine stătătoare, înțelegerea acțiunii nefiind condiționată câtuși de puțin de parcurgerea celorlalte două volume. Adolescentul care a cucerit Everestul și care a înfruntat riscurile uneia dintre cele mai periculoase țări din lume – Afganistan – pentru a milita pentru pace, pornește de această dată într-o nouă aventură în Myanmar, o țară care s-a aflat sub stăpânirea unui regim militar sever pentru mai bine de 50 de ani. 

Peak ajunge pe aceste tărâmuri îndepărtate din Asia cu scopul de a o vizita pe prietena lui Alessia, adolescenta cu care ați făcut cunoștință în romanul „Pe marginea prăpastiei” și pe care nu a mai văzut-o de șase luni. În momentul în care i se propune să urce pe masivul Hkakabo Razi, unul dintre cei mai izolați munți din lume și cel mai înalt masiv din Asia de Sud-Est (5.987 m), Peak nu va rezista tentației și va accepta provocarea. Dar pentru a ajunge acolo, el și echipa lui sunt nevoiți să înfrunte pericolele pădurii tropicale într-o călătorie de patru săptămâni. În aceste condiții, ascensiunea pe Hkakabo Razi va părea o nimica toată în comparație cu pericolele și dificultățile întâmpinate în timpul călătoriei prin junglă.

De data aceasta, tovarășii de călătorie ai lui Peak vor fi: Lwin (un localnic, angajat pe post de ghid) și elefantul lui „nărăvaș” - Nagathan; doctorul Nick Freestone, adus în echipă cu scopul de a o vindeca pe Alessia de malarie; Alessia și Ethan (garda de corp a Alessiei, a cărei mamă este ambasadoarea Franței în Myanmar) și câțiva hamali angajați pentru bagaje. Cei cinci pornesc în această aventură fără camere de luat vederi, telefoane, tablete sau drone, dorindu-și să aibă parte de o ascensiune clasică, din care să lipsească dimensiunea mediatică.

Peak, Alessia și Ethan vor descoperi cu ocazia acestei expediții jungla, cu toate pericolele și provocările ei: șerpi și alte reptile veninoase, țânțari anofeli, viespi și alte insecte cât se poate de sâcâitoare. Și, ca și cum neplăcerile junglei nu ar fi fost suficiente, se trezesc pe nepusă masă abordați de poliție și cu câteva capete de acuzare puse pe seama lor. Vestea că Lwin ar fi sfârșit tragic, strivit de elefantul său Nagathan, îi îngrozește pe cei trei prieteni, a căror aventură pare că nu se desfășoară sub cele mai bune auspicii.

Totuși, aventura trebuie să continue. Echipajul lor, format acum din opt oameni și patru măgari, este supus la încercări destul de grele în drum spre Hkakabo Razi, iar podurile pe care trebuie să le treacă pe traseu reprezintă, fiecare în parte, o nouă provocare. Mai ales că, unele dintre ele se balansează destul de periculos.

Întâlnirea cu Chin, gazda la care înnoptează echipa lui Peak la un moment dat, va reprezenta pentru toți un prilej de a se odihni, de a afla mai multe povești despre muntele Hkakabo Razi – un masiv periculos și înșelător - dar va însemna pentru ei și garanția unei mâini de ajutor întinse în cazul în care vor întâmpina probleme în timpul ascensiunii.

Cu bateriile reîncărcate și cu o dorință parcă și mai mare de a ajunge pe masivul Hkakabo Razi, cei patru își continuă călătoria, având parte însă în continuare de numeroase incidente nedorite. Iar când răcoarea dinspre munte începe să se simtă deja, ceea ce înseamnă că sunt tot mai aproape de îndeplinirea obiectivului lor, Ethan realizează că evenimentele neplăcute cărora a trebuit să le facă față în ultima parte a drumului nu sunt chiar întâmplătoare. Cineva le-a provocat intenționat, iar cel care a făcut-o este ultima persoană la care s-ar fi putut gândi oricare dintre ei, cu excepția lui Ethan.

Întâlnirea cu un grup de alpiniști care tocmai se întorceau dintr-o expediție pe Hkakabo Razi îi ajută pe cei patru să se pună la curent cu informații actualizate referitoare la specificul acestui munte și la modul în care ar trebui să îl abordeze pentru a reuși să fie prima echipă din lume care a cucerit acest munte. În timp ce Peak se gândește la o strategie pentru a escalada cu succes muntele, are parte de o surpriză de proporții…

Dar așa cum lucrurile cele mai frumoase se întâmplă pe neașteptate, la fel și cele mai mari necazuri își fac apariția când nici nu te aștepți. Viața lui Ethan este în pericol și, din păcate, se află mult prea departe de orice spital.

Mai vechea cunoștință a echipei lui Peak, Chin, are parte însă de o surpriză de proporții, în timp ce pentru Peak, ideea de a escalada muntele Hkakabo Razi devine un obiectiv ce pare a nu mai avea niciun sens.

Dar, răsturnările de situație se succed cu repeziciune spre finalul acestui roman care te va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină. Peak va avea parte de surprize încă și mai mari, dar de această dată plăcute.

În final, nu trebuie să îți mai spun decât că titlul romanului este perfect justificat și că ascensiunea descrisă de autor în acest roman va fi pur și simplu grozavă, cu atât mai mult dacă ești pasionat de alpinism.

În continuare, te las în compania unui scurt fragment din roman, numai bun pentru a-ți deschide apetitul pentru lectura celui de-al treilea și totodată penultimului roman din seria Peak:

„Întuneric beznă.

Nu îmi dădeam seama dacă îmi țineam ochii deschiși sau închiși.
Nu îmi dădeam seama dacă eram cu susul în jos sau dacă stăteam într-o poziție normală.
Mă documentasem mult cu privire la avalanșe. Urmasem chiar și un curs de salvare în caz de avalanșe. Însă acum eram pentru prima dată în viață victima unei avalanșe. Și era mult mai rău decât îmi imaginasem. Fusesem învățat să nu mă gândesc la expresii care mi-ar fi indus panica, pre¬cum ,,îngropat de viu” sau ,,mormânt de gheață”. Nu tre¬buia nici să mă gândesc la cuvinte precum „sufocare” și „asfixiere”, dar erau exact frazele și cuvintele ce îmi treceau prin minte.
Mâna dreaptă îmi era lipită de corp. Mâna stângă era așezată deasupra feței mele. Îmi puteam mișca degetele, dar cu greu. Îmi puteam mișca capul dintr-o parte în alta, dar tot cu greu. Abia puteam să respir, ceea ce însemna că în mormântul meu de gheață era un pic de oxigen. Dar pen¬tru cât timp?”