Iron John

Iron John este o carte pentru bărbați. Pentru cei care simt că au parcurs un drum lung și anevoios până la recunoaștere și la a fi bine cu ei înșiși ca bărbați, pentru cei care simt că sunt abia la începutul călătoriei lor de descoperire și afirmare, pentru cei care încă își pun întrebări despre ce nu e în regulă cu ei, cu lumea, cu femeile, cu ceilalți bărbați, însă și pentru cei care abia deschid ochii către vastul univers uman și înțeleg că există în lume forțe potrivnice, dar și complementare.

Apoi este o carte pentru femei. Pentru cele care vor să se apropie de spiritul masculin și să vadă lumea cu alți ochi sau care, privind în oglinda celuilalt sex, vor să învețe despre sine și despre viață. Plin de respect față de feminitate, față de propriile ei mistere, Robert Bly se lansează în acest efort impresionant de reechilibrare a balanței: femininul, ca și masculinul, are nevoie de o contraparte, care este la fel de profundă, de intensă, de vie, până la urmă. Spiritul masculin, ne învață el, este adânc cât lumea, întunecat, sălbatic, neîmblânzit, umed, misterios…

În același timp serios, realist și înflăcărat, combinând grandoarea mitului cu pragmatismul propriilor noastre lecții din viață și din istorie, Robert Bly a reușit să închege un ghid relevant, util, fermecător, profund, pentru bărbații de pretutindeni. Iron John are la bază o poveste veche – Hans cel de Fier –, culeasă târziu, abia în sec. al XIX-lea, de Frații Grimm, în care Bly a descoperit expuse cu multă dibăcie de către povestitorii anonimi toate motivele inițierii masculine. Cu talentul său poetic, autorul împletește meșteșugit firele pe care le toarce din povestea lumii, din mituri, basme, legende și din istorie, creând această pânză mitopoetică ce traduce pentru noi relația dintre suflet, minte, corp și natură. Suntem ființe sociale, avem nevoie să aparținem înainte de a deveni noi înșine.

„Prietene, acest corp se oferă să ne care pe degeaba – așa cum oceanul cară bușteni. Astfel că, în unele zile, strigă în el măreața sa energie; sparge bolovanii, ridică micii crabi care plutesc de-a lungul malurilor. Cineva bate la ușă. Nu avem timp să ne îmbrăcăm. El vrea ca noi să mergem cu el la casa întunecată, străbătând străzile suflate de vânt și udate de ploaie. Ne vom duce acolo, spune corpul, și îl vom găsi pe tatăl pe care nu l-am întâlnit niciodată, care a rătăcit prin viscol în noaptea în care ne-am născut și care atunci și-a pierdut memoria și a trăit tânjind după copilul său, pe care l-a văzut o singură dată… pe când lucra ca cizmar, pastor de vite în Australia, ca bucătar de restaurant, care picta în timpul nopții. Când aprinzi lampa, îl vezi. Stă acolo în spatele ușii… sprâncenele atât de grele, fruntea atât de luminoasă… singur în tot corpul său, așteptându-te.” - poemul „Finding the Father”, Robert Bly