Crema de gălbenele și curcubeul. Povestiri maramureșene

Vara și toamna, în fiecare sâmbătă, ajungea la Ieud, pe tăpșanul din fața primăriei, aprozarul ambulant. Ieudenii cumpărau roșii, ardei, castraveți, gogoșari, ceapă și cartofi. Așa era pe vremuri. De șaisprezece luni s-a deschis lângă primărie un miniPENNY Market. Pe o laiță lângă poarta de lemn din fața gospodăriei Măriei Ilea a Hâitului, două babe cu lecrece, cu fuste largi, cu pantaloni de trening din bumbac pe sub fuste, învinețite de frig, mâncau două sandviciuri de post cumpărate de la miniPENNY Market. Foloseau mâinile stângi. Cu mâinile drepte răsuceau fir, făceau fuior, povesteau. Frig cu umezeală. Și acum cincizeci de ani făceau același lucru în luna decembrie fără să aibă pe sub fustele largi pantaloni de trening. Răsuceau fir, făceau fuior, povesteau. (Marian Ilea)

* * *

Citind povestirile lui Marian Ilea nu poți să nu te duci cu gândul la relatările unor Elisabeta Rizea sau Aniţa Nandriş-Cudla. Nu poți să nu îți amintești de volume ca Povestirile mameibătrîne de Radu Țuculescu. Cât despre fantasticul lui Marian Ilea, este unul înrudit, aș spune, cu cel din povestirile lui Carson McCulles (și aici mă refer în special la Balada tristei cafenele), asta ca să depășesc granițele literaturii române. Marian Ilea este un autor complex, un cronicar nu numai al unor vremuri trecute, ci și al prezentului, preocupat de impactul noului asupra unei lumi bine ancorate în tradiții vechi, puternice. Se poate spune că, prin spiritul lor mitteleuropean, povestirile lui Marian Ilea aduc un cu totul alt aer în literatura română contemporană. (Raul Popescu)