De la terapeut la coach

Așa cum spune vechea zicală, „Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să și primești". Dar, fără propriile noastre dorințe, vom sfârși prin a trăi viața altcuiva. Coachingul folosește puterea dorințelor și capacitatea de a crea visuri ca mijloc de vizualizare a unui viitor diferit sau a unui viitor cu un potențial de a fi satisfăcător și revigorant. În calitate de coach, răspunsul tău pentru clienții care spun lucruri care nu sunt despre cum ar vrea ei să fie, ar putea suna așa: „Așadar, ce ai prefera mai degrabă să ai?". Dacă răspunsul este „Nu știu", el poate fi o apărare față de dorințele și visurile care vor să se dezvolte. Încă nu am întâlnit pe cineva care să nu știe, cu adevărat, ce vrea, dar am întâlnit mulți oameni care erau prea înspăimântați sau rușinați ca să spună ce și-ar dori.

În calitate de coach, ar trebui să intervii în proces mai devreme decât ești obișnuit să o faci în terapie. Spunând asta, admit că mulți terapeuți sunt proactivi, dar acum le vorbesc acelora dintre voi care s-ar putea să nu fie. În calitate de coach, trebuie să întrerupi o poveste elaborată și să întrebi: „Acesta este domeniul pe care vrei să te concentrezi astăzi?" sau „Dintre toate aceste probleme, către care ar fi cel mai important să te focalizezi astăzi?". Scopul este să dai posibilitatea clienților să se concentreze pe aspectele specifice din viața lor pe care vor să lucreze și să nu-i lași să se piardă în narațiune. Astfel, coachingul abordează schimbarea personală într-un mod diferit față de unele procese terapeutice.