Micile plăceri ale morții

„Undeva în mijlocul pustei bănățene există un loc unde ai putea avea impresia că nu se întâmplă nimic, un spațiu la capătul geografiei și istoriei, uitat de Cel de Sus. Așa ar părea dacă acel loc nu ar fi ajuns în mintea unui scriitor care știe să-l vadă, să-l urmărească, să-l descoasă și, mai ales, să-l povestească. În memoria și povestea lui Goran Mrakić acel spațiu, acei oameni, acele istorii devin un soi de centru al lumii, care te țin cu sufletul la gură. O carte care te prinde mai ceva decât un serial Netflix de foarte bună calitate: odată începută, vrei să o devorezi total.“

„După ce a făcut din Timișoara un personaj fabulos în povestirile sale, Goran Mrakić se mută în mediul rural și reușește cu Variaș același lucru în romanul său autoficțional.

Cartografiază literar Banatul, așadar, cu mitologiile și multiculturalismul lui, decupându-l într-o perioadă de transformare: anul care se scurge între 1989 și 1990. Ca un rit de trecere, ca o etnografie personală, ficționalizată. Cu mai mulți naratori – cel mai constant fiind un așa-zis Goran Mrakić ba pre-adolescent, ba matur, care vine cu o privire peste timp –, cu protagoniști marginali și memorabili – dintre care Slavko se remarcă net –, cu întâmplări hazlii ori dramatice – meciuri de fotbal, farse, discuții prin birturi, inspecții la clasă, nunți și înmormântări ș.a. –, cu un limbaj savuros și un stil inconfundabil. O carte de ținut pe raftul întâi.”