Mâine, când ne-am întâlnit

„Dacă ați citit volumul de debut al lui Doru Preda, Candido, știți deja rafinamentul cu care adaugă un strop de mister în cele mai simple întâmplări.

În romanul de față primim indicii încă din titlu, apoi descoperim o carte în care timpul ne joacă feste. O carte care nu se agață de prezent, nu se ascunde în trecut, ci ne captivează cu treceri fluide și regresii temporale în alte vieți, trăite sau imaginate. 

O căutare a identității și a dragostei, în care călătoriile în timp creează ancore pentru prezent.”

„Nimic nu e întâmplător în lume, trebuie doar să fim dispuși să privim și să înțelegem, pare să ne șoptească Doru Preda printre rânduri într-un volum despre una dintre marile teme ale literaturii: iubirea. Mai precis, regăsirea iubirii printr-o suită de experiențe acum și atunci, aici și acolo. Cu numeroasele ei capricii, cu multiplele declinări, cu infinitele chipuri.

O carte-salt, aș zice, și formal – de la debutul de proză scurtă la romanul de față –, și stilistic – fraze și mai șlefuite, care curg nestăvilite –, și narativ – o poveste construită pe trei voci, care intră în scenă alternativ –, și din punct de vedere al pactului cu cititorii, al încrederii nestrămutate pe care scriitorul o are în aceștia.

Deopotrivă tandră și răscolitoare, Mâine, când ne-am întâlnit e o ficțiune care propagă lumină.”