Pe cine iubești mai mult?

„Un volum de proză scurtă sub semnul unei întrebări care planează deasupra fiecărui personaj, într-o formă (chiar și directă) sau alta, întrebare care, pe cât de uzuală ori puerilă poate părea, pe atât de spinoasă e. Pe cine iubești mai mult?, așadar, e o carte a alegerilor, a ezitărilor, a insinuărilor, a luptelor mocnite, a interiorităților, a fisurilor și a nuanțelor, a adevărurilor care mustesc dincolo de spațiile albe. O carte a granițelor, dacă vreți, numai că nu (doar) cele geografice, ci (mai ales) cele emoționale și mentale. O mișcare de revoluție nu a pământului, ci a poveștilor și a oamenilor, care se plimbă de colo-colo, prin propriile vieți și prin viețile altora. Un debut care, prin construcție, forță și stil, anunță o voce proaspătă și memorabilă în literatura română contemporană.”

„Pentru cei care i-au urmărit agilitatea filologică mereu în mișcare elegantă și versatilă lingvistic, cartea Mihaelei Buruiană nu va fi o surpriză. Dincolo de apetitul narativ, de minuția observației, de ochiul care creează din detalii tablouri de familie, săli de clasă, geografii rurale, anii ’90 revizitați de la inerțiile lor sociale până la tropii copilăriei și adolescenței consumate atunci (afișe cu Beverly Hills 90210, tricouri cu Metallica, pizza sau McDonald’s), Mihaela Buruiană e o extraordinară creatoare de personaj. Reveriile și bâjbâielile adolescenței post-comuniste, dilemele generației cu Facebook, WhatsApp și vizite intermitente pe site-urile de dating, mișcarea continuă între ruralul copilăriei și o urbanitate din ce în ce mai contagioasă sunt marcate de acel ingredient atât de fragil și de important în proza contemporană: autenticitatea. În cartea aceasta autenticitatea e firul roșu care unește birouri corporatiste și garsoniere din Berceni, tatonări religioase și relații efemere, viraje continue între perspective – Lenuș, Cami, Cătălina, Andra, Alex, Anuța, Ștefana, Liliana, Onuța sunt personaje credibile din ale căror intersecții iese la iveală un conglomerat de lumi interioare, perfect calibrat în pagină, infuzat cu tot ce ține de arsenalul vieții mai mult sau mai puțin instagramabile.

Mihaela Buruiană nu e autoarea unei perspective mozaicate asupra unei generații care se mișcă între copilăria trăită pe uliță sau în fața blocului și tinerețea consumată de call-uri, meeting-uri și drumuri la market, ci o colecționară de experiențe individuale remarcabil de vii, de intense, de ușor de digerat de către cititorul care se va recunoaște, fără îndoială, în replici, jumătăți de gest, de gând, de moduri de a metaboliza lumea.

În sfârșit, e impresionant modul în care autoarea orchestrează călătorii între rutină și dezastru, între familiaritate și deziluzie, între vârste. Ritmul rapid, mixajul de replică acidă cu momente de melancolie niciodată edulcorată, lexicul care crește în ritm cu personajele, discursul care se schimbă în funcție de seismicitatea afectivă sunt numai câteva dintre atuurile unei scrieri care pornește din naivitatea fărâmițată de traumă, trece prin garsoniere, apartamente, birouri, rate, lâncezeli pe plajă, bucătării tapetate cu tăceri, ritualurile unor generații care comunică fracturat, haotic și, totuși, intens și acel ceva niciodată numit, dar atât de prezent, care mișcă lumea și transformă viața în literatură.”