Carol al II-lea. Între datorie și pasiune (Vol. 1)

Dintre toți suveranii României, regele Carol al II-lea a fost, fără îndoială, cel care a provocat în rândul contemporanilor cea mai variată gamă de sentimente, de la adulație la contestarea violentă, fiind văzut când ca un salvator, când ca un demon.
Fie ca principe moștenitor al tronului, fie ca rege, Carol al II-lea a pendulat toată viața între cele două extreme: datoria și pasiunea. Datoria față de familia sa, datoria față de țară și pătimașele sale iubiri.

Și în acest caz, ca și în alte manifestări ale personalității sale, răzbat trăsături de caracter care par a-l domina: nestatornicia, ușurința, șovăiala.
Noua ediție a „Însemnărilor zilnice” (1904-1951) ale regelui Carol al II-lea constituie un prețios izvor istoric. Însemnările de tinerețe (1914, 1916, 1918, 1929, 1930) sunt marcate de pătimașele sale iubiri – Ella Filitti, Zizi Lambrino și Elena Lupescu –, în timp ce notațiile zilnice de după 1937 ne dezvăluie regele implicat în cele mai variate aspecte ale vieții României interbelice: politică, societate, armată, administrație, cultură.