Povestea filosofiei

Câștigător al Premiului Pulitzer pentru non-ficțiune în 1968, Will Durant este cunoscut pentru „poveștile” sale erudite, prin care reușește o inegalabilă muncă de popularizare a filosofiei și istoriei. Povestea filosofiei este o descriere concisă și remarcabilă a vieților și ideilor unor mari filosofi – Platon, Aristotel, Bacon, Spinoza, Voltaire, Kant, Schopenhauer, Spencer, Nietzsche, Bergson, Croce, Russell, Santayana, James și Dewey. Această carte este una dintre cele mai reușite introduceri în filozofie care există, fiind un instrument de nelipsit pentru oricine care vrea să se familiarizeze cu istoria și dezvoltarea ideilor filosofice în Occident.

 *

„Această carte nu este o istorie completă a filosofiei. Este o încercare de a umaniza cunoașterea centrând povestea gândirii speculative în jurul unor personalități dominante. Unele figuri mai puțin importante au fost omise pentru a avea la dispoziție mai mult spațiu pentru cele alese. Astfel se explică absența semi-legendarilor presocratici, a stoicilor, epicureicilor, scolasticilor și a epistemologilor. Autorul crede că epistemologia a acaparat filosofia modernă și, în linii mari, a distrus-o; speră că, la un moment dat, studiul procesului cunoașterii să devină ocupația științei și a psihologiei, iar filosofia să redevină înțeleasă ca interpretarea sintetică a întregii experiențe mai degrabă decât o descriere analitică a modului și procesului experienței înseși.”

„În mijlocul științelor încununate și devenite importante ca nicicând altcândva, în fiecare zi apar noi religii, iar vechile superstiții și-au recăpătat terenul pe care-l pierduseră. Omul comun s-a trezit forțat să aleagă între o preoțime științifică, murmurând un pesimism ininteligibil, și o alta teologică, murmurând speranțe de necrezut. În această situație, funcția profesorului tradițional a devenit clară: aceea de a media între specialist și restul lumii, aceea de a învăța limba specialistului – așa cum specialistul a învățat limba naturii, pentru a se debarasa de barierele care există între cunoaștere și nevoie – și de a găsi pentru noile adevăruri cuvinte cunoscute, pe care oricine să le poată înțelege.”

„Povestea a încercat să se facă mai plăcută asezonându-se cu ceva umor, nu atât pentru că înțelepciunea nu e înțeleaptă dacă alungă veselia, ci și pentru că un strop de umor, născându-se dintr-o privire în perspectivă, este o rudă mai apropiată cu filosofia; fiecare este sufletul celeilalte. Dar acest lucru le-a părut insuportabil cărturarilor; nimic nu pare a-i jigni mai rău decât o carte care zâmbește. Reputația de a avea umor este distrugătoare pentru filosofi și politicieni; Germania nu i-a putut ierta lui Schopenhauer povestea lui Unzelmann și numai francezii au fost în stare să recunoască profunzimea din spatele spiritului și sclipirilor lui Voltaire.”

Will Durant