În apărarea femeii cavernelor. Povestiri de neurologie evoluționistă

Potrivit acestei teorii, „bărbatul-vânător" a dezvoltat unelte din ce în ce mai eficiente pentru vânătoare, rezultatul direct fiind supremația asupra restului animalelor. Aceste unelte – concepute de bărbați, folosite de bărbați în cadrul activității masculine a vânătorii – ar fi constituit marele avantaj biologic al omului în lupta pentru supraviețuire. Omul peșterilor și mamutul lânos s-au luptat să supraviețuiască Epocii de Gheață. Omul a reușit. La fel și mamutul lânos. Dar apoi omul a meșterit o armă secretă și, bingo!, s-a zis cu mamutul. Confecționând unelte mai bune, bărbatul a schimbat jocul. Apoi a tras femeia după el, poate nu chiar de păr, dar cu siguranță nu ca pe un partener egal în evoluția speciei. Așa arată un model creat de bărbați, despre bărbați și pentru bărbați.- 

Dar ce puteam face acum pentru pacientul meu? Nimeni dintre neurologii angajați nu știa ce să facă sau dacă puteam face ceva pentru el. Mi-au recomandat să așteptăm să ne spună profesorul Refsum ce se putea face. El descoperise boala. El știa ce e de făcut cu cazul meu. Dar Knut Jacobsen nu era un "caz". Era un pacient, o persoană, un om al cărui sistem nervos se deteriora treptat. Pentru mentorii mei, cuvântul-cheie era „treptat". Ceea ce însemna că pacientul, indiferent cine era, mai putea să aștepte trei luni. Aveam de ales? -