Barca goală

În discursurile prezentate în această carte, Osho revitalizează mesajul milenar al realizării de sine, prin spiritul maestrului și filozofului chinez Chuang Tzu. El arată că omul, în starea lui actuală, plin până la refuz de planuri, preocupări și proiecții ale minții, este complet opac față de mesajul fără cuvinte al existenței. Pentru ca acest mesaj să ajungă în interiorul ființei, el trebuie să devină conștient de sclavia la care îl supune mintea.

„Cum ar putea cuvintele să redea un mesaj mai presus cuvinte? Ce s-ar putea spune despre un maestru iluminat? Esența mesajului său este paradoxală, și atât Osho, cât și Chuang Tzu, ne cer să acceptăm paradoxul, să renunțăm la logica minții, să devenim o barcă goală. Numai după ce ne vom fi golit de condiționările mentale, de ideile și așteptările egourilor noastre, poate iluminarea acestor maeștri să devină deopotrivă a noastră. Chuang Tzu, cu milenii în urmă, și Osho, apropiat zilelor noastre, au conspirat să ne transforme în bărci goale, astfel încât să putem primi în ființa despovărată de balastul egoului, nespusul, eternul, pe care acești maeștri îl întrupează.” (Ma Prem Paras)

Cel care-i conduce pe alții trăiește în confuzie;

Cel care este condus de alții trăiește în suferință.

De aceea Yao a dorit

Să nu-i influențeze pe alții

Și să nu fie influențat de ei.

Calea de a ieși din confuzie

Și de a te curăți de suferință

Este să trăiești în Tao,

În Vidul nesfârșit.

Când un om traversează un râu

Și de barca lui se lovește o barcă goală,

Chiar dacă este iute la mânie,

Nu se va supăra foarte tare.

Dar de va vedea pe cineva în barcă,

Îi va striga să se dea la o parte.

Și dacă strigătul lui nu va fi auzit, el va striga din nou,

Și apoi din nou și din nou și va începe să-l blesteme.

Totul pentru că în barcă se află cineva.

Dacă barca ar fi goală, omul nu ar striga, nu s-ar mânia.

Dacă îți poți goli barca

Atunci când traversezi râul lumii,

Nimeni nu ți se va opune,

Nimeni nu va dori să-ți facă rău.

Copacul mândru este primul care va fi tăiat,

Apa limpede de primăvară este prima care va fi secată.

Dacă dorești să fii bogat în înțelepciune

Și să-l rușinezi pe ignorant,

Dacă vrei să-ți cultivi caracterul

Și să-i depășești în strălucire pe ceilalți,

Vei fi înconjurat de o lumină

Mai puternică decât lumina soarelui și a lunii–

Dar nu vei evita calamitatea.

Un înțelept a spus:

„Cel care este mulțumit de el însuși

A făcut o muncă de prisos.

Realizarea este începutul eșecului,

Faima este începutul dizgrației.”

Cine se poate elibera de realizare și de faimă

Pentru ca apoi să coboare în lume

Și să se piardă necunoscut printre oameni?

Cel ce va curge nevăzut, ca Tao,

Va fi asemeni vieții înseși,

Care nu are nici nume, nici casă.

Simplu este el, fără distincție.

După toate aparențele, este un nebun.

Pașii lui nu lasă urme.

Nu are nicio putere.

Nu dobândește nimic, nu se bucură de vreo reputație.

Pentru că nu el judecă pe nimeni,

Nimeni nu îl va judeca pe el.

Ce om perfect:

Barca lui este goală.