Ultimul tren spre Londra

În Viena anului 1938, Stephan Neuman are 15 ani și este fiul unei familii evreiești cu stare și influență, viitor dramaturg care, în căutare de inspirație, cercetează atât străzile, cât și tunelurile ascunse ale vechiului oraș. Cea mai bună prietenă a lui Stephan este sclipitoarea Žofie-Helene, o tânără creștină, matematiciană de geniu, a cărei mamă este redactorul-șef al unei reviste antinaziste. Curând, zilele lipsite de griji ale celor doi adolescenți sunt strivite sub bocancii naziștilor care preiau controlul asupra Austriei.

Speranța însă nu moare. Truus Wijsmuller, membră a mișcării olandeze de rezistență, își riscă viața scoțând pe furiș copii evrei din Germania și trimițându-i către națiunile care îi acceptă. Misiunea aceasta devine încă și mai periculoasă după Anschluss – anexarea Austriei de către Hitler – fiindcă multe țări europene își închid granițele în fața miilor de refugiați.

Tanti Truus este hotărâtă să salveze cât de mulți copii poate. După ce Marea Britanie adoptă o lege prin care acceptă să preia copii refugiați din Reichul german, ea își face curaj și îl abordează pe Adolf Eichmann, nazistul care avea să vină cu ideea „soluției finale în chestiunea evreiască”, în încercarea de a scoate copii precum Stephan, frățiorul lui, Walter, și Žofie-Helene din iadul care se arată.