Confiscarea extinsă.Teorie și practică judiciară

Pe fondul intensificării luptei împotriva criminalității, confiscarea extinsă a devenit o temă de larg interes, preocupând deopotrivă legiuitorul european și pe cel național. Introdusă în peisajul legislativ autohton la impulsul legislației europene, această măsură de siguranță reprezintă un instrument menit să eficientizeze luptă împotrivă mării criminalitati, deoarece permite privarea infractorilor de produsul activității lor infracționale.

Inițial, România a ezitat în a introduce confiscarea extinsă în legea să internă, una dintre principale cauze constituind-o garanția dreptului de proprietate privată înscrisă în art. 44 alin. (8) teză a ÎI-a din Constituție, și anume prezumția caracterului licit al dobândirii averii.

Lucrarea de față debutează cu analiză garanțiilor dreptului de proprietate la nivel constituțional, atenția fiind focalizată pe două dintre acestea, respectiv interdicția confiscării averii și prezumția liceitatii dobândirii averii. Instrumentele normative europene din domeniul confiscării extinse și modul în care acestea au fost transpuse în dreptul intern constituie temă de analiză pentru cel de-al doilea capitol.
Nucleul cărții este dedicat normei de drept penal ce reprezintă cadrul legal al confiscării extinse – art. 1121 din Codul penal în vigoare. Având la bază ideea că cercetarea teoretică și valorificarea practicii judiciare create sub cupolă normei juridice în discuție reprezintă factori esențiali ce pot contribui la decelarea și sedimentarea noii instituții juridice, comentariile teoretice sunt însoțite de numeroase cazuri extrase din jurisprudență națională relevanță pentru temă abordată.

În condițiile în care, alături de confiscarea extinsă, confiscarea specială întregește grupă măsurilor de siguranță cu caracter patrimonial, cele două forme de confiscare au fost analizate comparativ, evidențiindu-se deosebirile ce există între ele.

Având în vedere unele dificultăți apărute în activitatea de interpretare și de aplicare a dispozițiilor în materie, generate uneori și de neclaritatea textului legal, ultimul capitol cuprinde considerații de lege ferenda, în care sunt propuse o serie de modificări care să ducă la îmbunătățirea cadrului legal național privind confiscarea extinsă.