Cartea constructelor

„Aspectul complementar al Constructelor este chiar viața noastră actuală, prezentă, care ne înconjoară, ne împrejmuiește și ne presează, și care poate fi și o primejdie. Viața noastră cea de toate zilele, dacă nu chiar și cea de toate nopțile; filtrată, desigur, în aceste Constructe, prin cuvinte. Căci cuvântul are menirea să măsoare și să exprime intervalul și distanța, dar și legătura posibilă și necesară dintre viață și gând.

Pur și simplu că ești; pur și simplu că sunt. Dar entitățile obiective și ființa subiectivă (a ta, a lui sau a ei, a mea) sunt două trepte ale mirării. A treia o dă chiar Totalitatea. Căci prima și cea mai mare minune a Lumii constă în faptul că Lumea există, iar a doua, în faptul că, pe Lume sau în Lume, existăm și noi. Nu putem nici gândi, nici imagina o minune mai mare; o minune unică, dar cu două ipostaze complementare.

Certitudinea se referă la enunțurile de tip cognitiv. Convingerea vizează domeniul valorilor. Pot fi cert (sunt sigur) că un enunț este adevărat, fals sau problematic, dar sunt convins că ceva este bine sau rău, legal sau ilegal, frumos sau urât, util sau pernicios. În sfârșit, cred sau nu cred în existența fantomelor, a zeilor și, în ultimă instanță, a lui Dumnezeu. Certitudinea, convingerea și credința alcătuiesc sistemul, cu trei axe de coordonate, al fericirii noastre. În funcție de natura ei, îndoiala poate bloca, ruina sau renaște această stare legitimă a ființei umane.” (TUDOR CĂTINEANU)