Mai putem salva lumea?

„În esență, cred că lumea modernă suferă de o criză spirituală tot mai profundă. Relația noastră compromisă cu lumea naturală, pe care continuăm să o distrugem zi de zi, se află în legătură directă cu atitudinea noastră față de culturile noastre originare, pe care, de asemenea, nu le respectăm și le depreciem. Goana noastră după posesiuni, proprietăți, bani și statut desființează ceea ce era prețios în natură și cultură. Aceasta nu este o problemă politică. Nu este vorba despre economie, știință sau tehnologie. Este vorba despre relații: relația pe care o avem unii cu alții, cu trecutul nostru, cu viitorul nostru, cu restul lumii naturale. Este vorba despre sensul profund al lucrurilor. Este vorba despre dorința noastră de a ne juca de-a Dumnezeu și despre catastrofa pe care aceasta o creează în jurul nostru. Eseurile din acest volum abordează această criză din unghiuri diferite. Unele pun întrebări referitoare la direcția mișcării „verzi”, altele se concentrează asupra tehnologiei sau a istoriei ancestrale, a identității naționale sau a politicii. Dar toate conduc, fie că o știu sau nu, spre aceeași concluzie: trăim o stare de revoltă împotriva naturii, o stare de revoltă împotriva lui Dumnezeu, o stare de revoltă împotriva propriei noastre naturi. Această revoltă se va sfârși în tragedie dacă nu ne schimbăm sensul existenței. Cum arată această schimbare depinde însă de ceea ce decide fiecare dintre noi. Eu mă simt dator și recunoscător față de România pentru cel puțin o parte din răspunsul de care aveam nevoie.

Nu sunt un adept al aderării, dar am acceptat, în cele din urmă, că voi avea nevoie de o biserică. M-am dus să caut și am găsit una, ca de obicei, în ultimul loc în care mă așteptam. În ianuarie 2021, de sărbătoarea Bobotezei, am fost botezat în apele înghețate ale râului Shannon, într-o zi cu ger și soare, în Biserica Ortodoxă Română. În ortodoxie găsisem răspunsurile pe care le căutam, în singurul loc în care nu mă gândisem niciodată să caut. Am găsit un creștinism care își păstrase miezul străvechi: o credință cu sfinți vii și un ritual central de o putere profundă și inexplicabilă. Am găsit o credință care, spre deosebire de cea pe care o văzusem în copilărie, nu era un șablon moral prăfuit, ci o cale mistică, un lucru străvechi și înrădăcinat, care indica o lume în care divinul nu este absent, ci pretutindeni prezent, mișcându-se prin munți și în ape.” (PAUL KINGSNORTH)