Bardo Thodol - Cartea tibetană a morților

Cea mai cunoscută lucrare a literaturii Nyingma, cea mai veche dintre cele patru școli majore ale budismului tibetan, Bardo Thodol sau Cartea tibetană a morților este opera spiritualității budiste tibetane, revelată pentru prima dată de Karma Lingpa în secolul al XIV-lea. Cartea tibetană a morților face parte dintr-un corpus mai larg de texte despre care se crede că a fost compus de către Padmasambhava în secolul al VIII-lea și scrise de elevul său Yeshe Tsogyal.

Intenționată ca o lucrare pentru a ajuta în ghidarea spiritului în viața de apoi de la moarte la următoarea renaștere, Bardo Thodol descrie experiențele pe care conștiința le va avea după moarte. Lucrarea include, de asemenea, descrieri ale semnelor morții și ritualurile pe care trebuie să le întreprindă pentru a se pregăti pentru călătoria care urmează morții.

Cartea tibetană a morților (Bardo Thodol) este unul dintre textele fundamentale ale budismului tantric tibetan (Vajrayana), dar și al întregii spiritualități a lumii.

Tema cu care acest text ne confruntă este una extrem de sensibilă pentru orice ființă umană, subiect al unor perene frământări metafizice și – după cum vom vedea – chiar practice, oricât de neobișnuit ar suna.

Dacă tot restul de evenimente care se succed în viața unui om se află sub pecetea relativității, fenomenul morții este cert și inevitabil. Marile tradiții spirituale ale lumii s-au ocupat în mod firesc de această temă. Avem o carte creștină a morții, una egipteană s.a.m.d.

Lucrarea de față este unul dintre aceste manuale despre „modul de a muri”, probabil cel mai notoriu, structurat sub forma unor texte foarte puternice, care se citesc muribundului și mai apoi defunctului, cu scopul de a-i ghida principiul conștient prin tot acest proces, ușurându-i „navigația” și alegerile la care este permanent supus în ceea ce numim uzual „lumea de dincolo”.

O lectură captivantă, terifiantă pe alocuri, care însă în final ne transmite un mesaj luminos legat de perenitatea vieții.

*

„Bardo (Bar=între; do=doi) reprezintă starea intermediară pe care o străbate decedatul din clipa morții până la eliberarea întruna dintre lumile superioare, ori până la intrarea într‑o matrice și renaștere. Ea durează 49 de zile simbolice, corelate cu 49 de zile terestre, în care gurul, maestrul spiritual al decedatului, îndeplinește pentru el ritualurile de călăuzire prin imperiul morții.

Bardo Thodol este atribuită marelui guru Padma Sambhava (sec. al VIII‑lea), fondatorul budismului tibetan și al școlii Nyingmapa, întemeietorul unei ample tradiții budiste în marele podiș, continuată în secolele următoare de Marpa și Milarepa (ordinul Kargyudpa), apoi de ordinul Gelugpa. Scriere tantrică, Bardo Thodol este, în același timp, un tratat bazat pe filosofia Yoga. Puternica amprentă afectivă pe care o emană textul ține de o trăsătură comună a scrierilor
Vajrayana.”

Horia Al. Cabuti