Cum lucrez cu pacienții borderline

Patologia de tip borderline i-a făcut pe mulți psihanaliști să vorbească despre un nou tip de entitate clinică, ireductibilă la nevrozele clasice, dar diferită și de sfera nosologică a psihozelor. Situate la zona de frontieră, între nevroză și psihoză, tulburările borderline pun sub semnul întrebării o bună parte dintre reperele tratamentului psihanalitic, fie că e vorba despre sentimentul unei identități personale relativ stabile, despre diferența clară între spațiul extern și cel intern sau despre distincția dintre fantasmă și realitate.

Având o experiență îndelungată în lucrul cu pacienții borderline și ieșind din cadrele tehnicii ortodoxe, Harold Searles propune o regândire a interpretării și tăcerii, a transferului și a modalităților de utilizare a contratransferului. Cititorii vor descoperi un analist care nu mai afișează tradiționala neutralitate oglinditoare, ci care se implică profund în "atmosfera" afectivă intensă din cadrul ședințelor – de la faptul că reacționează cu vinovăție sau gelozie, până la mobilitatea expresiilor sale faciale, care deschid calea spre simbioza pacientului cu terapeutul și ulterior spre individuarea analizandului.

"Deși interpretările au un rol semnificativ în lucrul analistului cu pacientul borderline, acest aspect are o importanță relativ minoră în comparație cu participarea nonverbale a analistului în relația cu analizandul. Stadiul la care se află pacientul în termenii integrării eului şi diferențierii eului este unul în care acesta nu a dezvoltat încă o imagine internalizată trainică în ce-l privește pe el însuși, pe analist sau pe amândoi." - Harold F. Searles