Omul Portocaliu și alte povestiri terapeutice

„Am clipit din ochi în semn de acceptare, încercând să găsesc un răspuns sincer la întrebarea pacientului meu. "Cine sunt eu?" Desigur, în cursul pregătirii pentru a deveni psihoterapeut, trecusem prin faza obligatorie de autocunoaștere, dar parcă întrebarea Omului Portocaliu era mai ascuțită, țintea mai adânc în profunzimile psihicului meu. Sosise momentul în care eu trebuia să mă privesc în oglindă.”

„De-a lungul vieții am tot înălțat ziduri. La un moment dat, m-am hotărât să construiesc un pod. Unul care servește deopotrivă călătoriei, dar și terapiei. La capetele acestui pod se găsesc, pe o parte, terapeutul, iar pe partea opusă, pacientul. Dacă tămăduitorul pornește pe pod cu fața înainte, avându-l în vizor pe cel ce vine spre el, suferindul pornește pe pod cu spatele. El merge cumva în orb, fără să știe câți pași are de făcut până va ajunge la cel ce îi oferă darul eliberării de suferință.”