Cuvintele, între fizic și metafizic

Autoarea, în calitate de lingvist, respectă opinia celor doi academicieni lingviști care, în 1993, nu au votat Hotărârea Academiei Române privind revenirea la „a” și „sunt” în grafia limbii române.

Lucrarea este dedicată în primul rând studenților, dar și celor interesați de lingvistică, de partea de fonetică/fonologie și de morfologie.

„Pe raftul cărților despre limbă, aceasta este o carte altfel. Sunt păstrate aici și (re)interpretate noțiunile canonice de fonetică/fonologie și de morfologie, ele reprezentând partea fizică, concretă a limbii, materialul din care ea se alcătuiește.

Partea a doua a cărții îi aduce cititorului informații care nu apar în niciun manual dedicat studiului limbii. Știința nu acceptă (încă) decât marginal și timid abordările din perspectivă metafizică, afirmând că aceste aspecte nu pot fi dovedite științific. Cartea pe care o țineți în mână sintetizează și îmbină pentru prima dată informații științifice, mai vechi și foarte noi, din diverse domenii (științe exacte și științe umaniste), care susțin și demonstrează aspectele metafizice ale limbii, oferind perspective de înțelegere a complicatelor și încă tainicele țesături ale vorbirii, ale comunicării, ale limbajului. Cuvintele nu se pot studia pe deplin decât în relație cu omul și cu întreaga lui alcătuire unică, de ființă umană, în care se împletesc, armonios și inseparabil, fizicul și metafizicul.”

Autoarea