Energia spirituală

 Energia spirituală, volum tipărit pentru întâia oară în 1919, adună șapte dintre eseurile cele mai importante ale lui Henri Bergson (1859-1941), membru al Academiei Franceze (din 1914), premiat Nobel pentru Literatură (în 1927, că „o recunoaștere a ideilor lui bogate și incitante și a strălucitei măiestrii cu care au fost infatisate“). Psihologic (în Visul sau în Conștiință și viață), filosofic (în Sufletul și corpul sau în Creierul și gândirea: o iluzie filosofică), raționamentul lui Bergson este cuceritor prin coerentă și plasticitate. „Energia“ este atestata aici numai prin acțiuni care trec dincolo de varii bariere, nu cele ale unui dualism abstract, ci unele care opun o rezistentă concretă, aceea a moralei sau a religiei. Astfel, în fiecare dintre aceste texte, deja clasicizate, găsim atât unitatea cât și diversitatea unei opere care a reprezentat o cotitura majoră în gândirea contemporană, o operă încă deschisă interpretărilor.