Poveste din România de azi

„Am devenit un suporter, dacă pot să zic așa, al orchestrelor de tineret din lumea muzicii clasice. Atunci când Marin Cazacu a avut la noi această idee, cu zece ani în urmă, mi s-a părut curată minunăție. Am sperat atunci că ideea sa nu va avea soarta multor idei generoase, care încep bine, dar se termină prost. Căci cred că destinul unui tânăr muzician e cât se poate de fragil, chiar dacă acel muzician e extraordinar de talentat. Marin Cazacu a avut și are o extraordinară tenacitate în continuarea acestui proiect. Cine l-a ascultat, și ca violoncelist, și ca manager, cred că s-a simțit încântat văzând  cât de bine și-a pus în operă ideea, fără să-și pună în umbră propria sa carieră. Mă bucur că Oltea Șerban-Pârâu a scris acum o carte despre orchestrele de tineret din România pornind de la o discuție memorabilă cu Marin Cazacu, în care acest maestru al violoncelului și al unei viziuni artistice fără egal i s-a confesat cu o gândire de mare om de cultură, pentru care a face ceva cuprinzător în muzică ține de inspirație, dar și de perseverență de a transforma o idee în orchestre care pot fi pipăite cu urechea.“