Dincolo de adicția primară

„Cercetările care se concentrează exclusiv asupra creierului ca sursă principală a comportamentului ignoră influențele puternice ale minții inconștiente, precum și influențele familiale, sociale, culturale și de altă natură care au un impact asupra creierului nostru. Oamenii recurg la mâncare cu un motiv – pentru confort, pentru a-și calma anxietatea și a-și distrage atenția de la gândurile supărătoare sau dureroase, pentru a dormi, pentru a umple simbolic un gol sau pentru a se liniști. Mâncatul este un mod de a gestiona stările interne dificile. Este modul în care mintea se protejează.”

„În ceea ce privește „adicția de sex" în sine, mi se pare că, așa cum se întâmplă adesea, schimbat este doar ambalajul. Oameni care consideram că prezintă structuri ale dorinței esențial perverse și că sunt stăpâniți de pulsiuni sexuale (uneori într-o foarte mare măsură, alteori mai puțin decât se pretindea), s-au autointitulat și au fost diagnosticați ca „dependenți de sex". În contextul conversațiilor publice tot mai frecvente și a controverselor adesea tensionate cu privire la ceea ce este legitim și ilegitim, acceptabil și inacceptabil, rezonabil și scandalos sau imoral în comportamentul sexual, adicția pare să fi devenit – ca și trauma, în ultimii ani – o explicație din ce în ce mai populară pentru conduite și evenimente ce pot fi lesne considerate deranjante sau supărătoare de către alții.”