Adevărata artă a unui master coach. Un fel de a fi pus în slujba emergenței

"Adevărata artă a unui Master-coach" este în mod clar o carte de a două generație, abordează dimensiunile mai profunde ale profesiei. Nu este pentru începători, nu este despre "cum se face coachingul", ci despre coaching ca fel de a fi. Nu este despre învățarea tehnicilor de coaching, ci despre esența prezenței în coaching. Nu este doar despre obținerea rezultatelor pentru client, ci despre crearea unui spațiu de devenire, pentru împlinirea propriului potențial.

 

    Fragment:

 

    “Sinteză

 

    Pe scurt, prin prezența sa activă și prin ascultarea clientului, coachul urmărește să răspundă la o singură întrebare: cine este clientul respectiv în contextul său, în întregul său, ca om? 

    Coachului îi este cu neputință să analizeze în mod conștient și liniar miile de informații pertinente pe care clientul le emite în legătură cu mediul său ambiant. Totuși, dacă va înăbuși toate zgomotele inutile, el va putea surprinde în mod sistemic și intuitiv formele și procesele-cheie ale clientului, așa cum se manifestă ele în cadrul relației de acompaniere. Căci din ansamblul complex al clientului în mediul său ambiant țâșnesc forme, ecouri, umbre, ritmuri și structuri adesea surprinzătoare prin pertinența lor.

    Uneori, coachul poate vizualiza mediul ambiant absent al clientului. Într-adevăr, o ascultare intuitivă a acestuia din urmă permite perceperea prezenței unor actori importanți pe care clientul omite să-i menționeze. Coachul poate intui existența unei constelații de interfețe pertinente căreia clientul nu-i sesizează importantă. El poate chiar simți ponderea unui partener pe care clientul îl subestimează sau îl ponegrește. Drept urmare, prezența în raport cu contextul clientului privește și o prezență în raport cu întregul sistem social care-l înconjură pe client și face parte din calitatea mediului său ambiant personal și profesional. 

    

    Recomandare:

 

    Nu trebuie uitat că subiectul de actualitate pentru client, miza sau proiectul exprimat de spusele lui slujesc doar drept vehicule trecătoare pentru exprimarea a ceva mult mai important. Existența clientului și lucrurile cu adevărat semnificative depășesc adeseori, și cu mult, subiectul de lucru limitat pe care i-l prezintă el coachului în mod conștient, într-o secvență sau într-o sesiune de coaching. 

    Dacă se vor limita la perimetrul puținelor spuse și acțiuni conștiente ale clientului, ascultarea, atenția și prezența coachului vor îngrădi demersul de coaching, ținându-l într-un câmp de conștiință relativ restrâns, adesea centrat pe mize superficiale sau trecătoare.”