Descriere produs
Continuând proiectul traducerii integralei lirice a lui Paul Celan (1920-1970) în limba română, Opera poetică (II) conține, la fel ca primul tom, publicat în 2015, tot cinci volume de versuri:
- Schimbare de suflu (1967) marchează o turnură tematică și poetologică importantă,
- Sori de fire (1968) continuă și aprofundează direcția precedentei plachete,
- Silnicia luminii (1970) urmează aceeași linie sinuoasă, intens autoreferențială,
- Partea zăpezii (1971), unde găsim „poemele lui Mai ’68”, îi conferă acestui moment întreaga semnificație istorică, iar în
- Ograda timpului (1976) sunt reunite, în fine, ultimele sale poezii.
Lor li se adaugă ciclul Întenebrat (1968), apărut inițial într-o antologie de „scrieri abandonate”.
De asemenea, în „Addenda” sunt cuprinse și poemele scrise de Celan în limba română. Ediția este însoțită de un studiu semnat de Andrei Corbea.
Opera poetică (Vol. 1) (2019) ,
Meridianul și alte proze (2020) ,
Teologia după revoluţia copernicană (2013) ,
Istorie şi mântuire. Implicaţiile teologice ale filosofiei istoriei (2013) ,
Originea dramei baroce germane (2013) ,
Teoria dramei moderne (1880 - 1950) (2013) ,
Stalin – Opera de artă totală. Cultura scindată din Uniunea Sovietică (2014) ,
Opera poetică (Vol. 1) (2019) ,
Limbaj și istorie. Eseuri filosofice (2015) ,
Detalii produs
Autor: Paul Celan
Traducător: George State
Prefaţator: Andrei Corbea-Hoișie
Cărți Ficțiune >> Cărți de Poezii
Cărți Ficțiune >> Cărți Moderne
Cărți Ficțiune >> Cărți Universale
Speciale >> Cărți literalmente cu greutate
Opinii editoriale
„S-a spus cu dreptate că modelul ideal pentru traducătorii lui Celan îl oferă însuşi traducătorul Celan. Fără lecturile din Nietzsche, Heidegger, Adorno şi din eseistica lui Valéry, el nu s-ar fi încumetat să traducă poemul Jeune Parque [...].Traducătorul trebuie să fie el însuşi poeta doctus, altfel spus să dispună de aptitudinea exersată de a detecta sensurile apropiate şi îndepărtate, să reconstituie aluziile biografice şi culturale, inclusiv ţesutul intertextual al dialogului cu alţi poeţi, unii traduşi de Celan, să revadă istoria genezei textelor şi contextele lor, să descifreze, în definitiv, cu smerenia datorată «textului‑sursă», o încifrare cu care s-a îndeletnicit oricum o cuprinzătoare exegeză, oricînd consultabilă. Am convingerea că în cazul traducerii de faţă putem conta pe împlinirea unui program intelectual aflat la înălţimea misiunii asumate.”
Andrei Corbea