Prima traducere în India, din limba română, a unei opere literare românești - 1965.
Premieră scenică, publicare în volum, 1965- Calcutta.
Radiodifuzare - 1967.
Amita Bhose, 1972: „Seară de iarnă la București. Îl citeam pe Sebastian și, desprinzându-mi din când în când privirea din filele cărții, priveam cerul ascuns sub o manta plumburie. Milioane de fulgi pluteau în nesfârșite șuvoaie de argint. Nu se vedeau nici Ursa Mare, nici Vega, dar știam că străluceau la fel ca totdeauna pe cerul clar, albastru al Calcuttei. Câte nopți mi-am petrecut privind Ursa Mare! Și nu e oare ciudat să afli că aceeași constelație a inspirat un scriitor de pe un tărâm îndepărtat să scrie o piesă atât de fascinantă? Totul – inspirația, atmosfera, personajele – din Steaua fără nume îmi era atât de familiar, încât aveam senzația că citesc, în traducere, o piesă indiană. Fără îndoială, Mihail Sebastian e un scriitor de farmec universal, fapt care s-a confirmat prin marele succes de public pe care l-a avut piesa adaptată de mine în limba bengali. Artiștii înșiși erau profund emoționați.”
Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atât în timpul vieţii scriitorului, cât şi în posteritate. Scandalul generat de prefaţa lui Nae lonescu la De două mii de ani (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenţiei.
Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să obţină succes si ca dramaturg, încă din timpul vieţii. După moartea sa prematură într-un accident, în 1945, la nici 38 de ani, rămâne în atenţia publicului mai ales ca autor de teatru.
Atât criticul, cât şi romancierul intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redesteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Fragmente dintr-un carnet găsit se reeditează pentru prima dată. Este, asadar, o carte rară si o recuperare de istorie literară, însoţită de câteva fotografii ale autorului obţinute prin bunăvoinţa doamnei Cornelia Ştefănescu.
Romane: Fragmente dintr-un carnet găsit (1932), Femei (1933), De două mii de ani (1934), urmat de „dosarul“ scandalului de presă: Cum am devenit huligan. Texte, fapte, oameni (1935), Oraşul cu salcâmi (1935), Accidentul (1940).
Critică: Corespondenţa lui Marcel Proust (1939). Criticul foiletonist a fost recuperat postum.
Teatru: Jocul de-a vacanţa (1939), Steaua fără nume (1942), sub camuflajul numelui de Victor Mincu.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota