Jurnalul oferă informaţii despre epocă şi despre nume sonore din viaţa culturală interbelică, aruncând o lumină nu doar asupra frământărilor diaristului, ci şi ale vremii şi ale oamenilor alături de care a trăit. Idealizat, în perioada totalitarismului comunist, dar şi în continuare, într-o oarecare măsură, interbelicul apare aici în polimorfismul propriu oricărei perioade istorice, dezvăluind tragismul unei epoci în care tulburările sociale şi politice îşi pun amprenta asupra calităţii şi siguranţei vieţii.
„Aș vrea ca paginile acestor cronici să-și păstreze mereu îndârjirea și pasiunea cu care le-am scris. Ele rezumă înfrângeri și victorii, dincolo de care cine n-a fost de față nu va ști niciodată câte eforturi se ascund, câte crâncene suferințe, câte orgolioase tăceri."
Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atât în timpul vieţii scriitorului, cât şi în posteritate. Scandalul generat de prefaţa lui Nae lonescu la De două mii de ani (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenţiei.
Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să obţină succes si ca dramaturg, încă din timpul vieţii. După moartea sa prematură într-un accident, în 1945, la nici 38 de ani, rămâne în atenţia publicului mai ales ca autor de teatru.
Atât criticul, cât şi romancierul intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redesteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Fragmente dintr-un carnet găsit se reeditează pentru prima dată. Este, asadar, o carte rară si o recuperare de istorie literară, însoţită de câteva fotografii ale autorului obţinute prin bunăvoinţa doamnei Cornelia Ştefănescu.
Romane: Fragmente dintr-un carnet găsit (1932), Femei (1933), De două mii de ani (1934), urmat de „dosarul“ scandalului de presă: Cum am devenit huligan. Texte, fapte, oameni (1935), Oraşul cu salcâmi (1935), Accidentul (1940).
Critică: Corespondenţa lui Marcel Proust (1939). Criticul foiletonist a fost recuperat postum.
Teatru: Jocul de-a vacanţa (1939), Steaua fără nume (1942), sub camuflajul numelui de Victor Mincu.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota