Corurile, marșul în cadență și simbolurile vagi, aceste beții psihologice, sunt materia prima aoricarei dictaturi. Că sunt dezonorante sau nu, puțin interesează. Ele sunt eficace, și asta e de ajuns. Există un singur dușman care le poate stă împotrivă: șprițul critic. De aceea, orice dictatură, fascistă sau comunistă, prin suprimarea lui…
Noaptea de chef va trece însă, și în zori va veni dezgustul. Nopțile de chef țin uneori foarte mult în istorie: ani și decenii, dacă nu veacuri. La sfârșitul lor, dezgustul însă vine faragres.
Marxismul și fascismul pot cuprinde o sută de adevăruri politice și economice decisive, dar amândouă pornesc de la o groaznică ignorare a omului. Este și în marxism, și în fascism o lipsă de viață și un abuz de scheme care le face din capul locului artificiale. Acest lucru se va răzbună astăzi sau peste o sută de ani, dar se va răzbună. […] Se circulă greu astăzi prin lumea ideilor, fără uniformă. Spiritul critic n-aavut niciodată uniformă. E un civil.
Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atât în timpul vieţii scriitorului, cât şi în posteritate. Scandalul generat de prefaţa lui Nae lonescu la De două mii de ani (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenţiei.
Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să obţină succes si ca dramaturg, încă din timpul vieţii. După moartea sa prematură într-un accident, în 1945, la nici 38 de ani, rămâne în atenţia publicului mai ales ca autor de teatru.
Atât criticul, cât şi romancierul intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redesteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Fragmente dintr-un carnet găsit se reeditează pentru prima dată. Este, asadar, o carte rară si o recuperare de istorie literară, însoţită de câteva fotografii ale autorului obţinute prin bunăvoinţa doamnei Cornelia Ştefănescu.
Romane: Fragmente dintr-un carnet găsit (1932), Femei (1933), De două mii de ani (1934), urmat de „dosarul“ scandalului de presă: Cum am devenit huligan. Texte, fapte, oameni (1935), Oraşul cu salcâmi (1935), Accidentul (1940).
Critică: Corespondenţa lui Marcel Proust (1939). Criticul foiletonist a fost recuperat postum.
Teatru: Jocul de-a vacanţa (1939), Steaua fără nume (1942), sub camuflajul numelui de Victor Mincu.
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota