Descriere produs
Carte recomandată de Revista Sinteza
Poemul Cea mai bună cerneală a fost scris cu sângele autorului, folosind o aşchie de lemn, în aprilie 1981, în celula sa din închisoarea Combinado del Este din Havana:
Mi-au luat totul
condeiele
creioanele
cerneala
pentru că nu voiau
să scriu
şi m-au scufundat
în această celulă de pedeapsă
dar nici aşa nu mi-au înecat răzvrătirea.
Mi-au luat totul –
pentru că îmi rămânea oricum surâsul
şi orgoliul de-a mă simţi un om liber
şi în inima mea o grădină
etern înflorită.
Mi-au luat totul
condeiele,
creioanele
dar mi-a rămas cerneala vieţii
– propriul meu sânge –
şi cu acesta scriu totuşi versuri.
Detalii produs
Autor: Armando Valladares
Traducător: Alice Valeria Micu
Prefaţator: Imelda Chinţa
ISBN: 978-606-797-124-8
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 94
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Școala Ardeleană
Cărți Ficțiune >> Cărți Contemporane
Cărți Ficțiune >> Cărți Universale
Cărți Ficțiune >> Cărți de Poezii
Din blogul Cartepedia
,,În mare parte datorită figurii iconice a lui Ernesto Che Guevara, care a trecut drept un erou eliberator, comunismul din Cuba a fost de multe ori asimilat cu libertatea și prosperitatea poporului cuba......“
citește mai multOpinii editoriale
„Chiar dacă trupul meu se afla în puşcărie şi era torturat, sufletul meu era liber şi înflorit. Gardienii mi-au luat totul, dar nu mi-au putut răpi conştiinţa, nici credinţa.
Chiar şi atunci când nu aveam nimic, absolut fiecare deţineam cheia către conştiinţa noastră, cheia castelului personal. În semn de respect pentru asta, fiecare din noi se gândea că, deşi cei mai mulţi nu aveam pe pământ un castel, nici măcar o casă, eram, fiecare din noi, mai bogaţi decât un rege ori o regină.”
„Ingeniozitatea acestui spirit combatant nu cunoaşte limite. Confiscându‑i‑se creionul şi hârtia, reuşeşte să salveze de la percheziţie o lamă de ras cu care taie din scaunul său cu rotile o bucăţică de lemn pe care o ascute. Făcându‑şi o tăietură în deget şi storcând picături de sânge, obţine astfel peniţă şi cerneală. Poemul se naşte dintr‑o hemografie a suferinţei, izvorât din propriul trup, învingând încă o dată un sistem incoerent care nu a reuşit să reducă individul la tăcere.”
Imelda Chinţa