În mare parte datorită figurii iconice a lui Ernesto Che Guevara, care a trecut drept un erou eliberator, comunismul din Cuba a fost de multe ori asimilat cu libertatea și prosperitatea poporului cubanez. Este foarte adevărat că în vremurile mai noi, știri despre sistemul dictatorial-opresiv al lui Fidel Castro, omul care s-a bucurat, poate nemeritat, de roadele luptei lui Che, au ajuns și la urechile noastre. Dar, poate pentru că veneau din celălalt capăt al lumii, într-o epocă în care noi încă ne savuram euforia iluzoriei libertăți obținute în urma revoluției din 1989, nu le-am dat prea multă atenție. Și totuși, chiar și astăzi, noi ecouri de sub gheata lui Fidel, ajung până la noi, vrând parcă să ne atragă atenția că istoria nu trebuie uitată mai înainte de a fi fost înțeleasă.
Volumul de versuri Caverne de tăcere, apărut anul acesta la editura Școala Ardeleană, reprezintă strigătul spre neuitare a lui Armando Valladeres, pictor și poet cubanez care a suferit douăzeci și doi de ani de temniță comunistă doar pentru că, deși participase activ la cauza revoluției cubaneze, a refuzat să-și afișeze la biroul poștal o inscripție pe care scria „Eu sunt cu Fidel”. A realizat atunci, la doar 23 de ani, că acest gest, aparent neînsemnat, contribuia din plin la instaurarea cultului personalității lui Fidel Castro și în consecință a unui regim totalitar. Și nu a vrut cu niciun chip să participe la așa ceva.
În această carte, Armando Valladeres a adunat o serie de poeme compuse fie în perioada detenției propriu-zise, fie în perioada spitalizării provocate de îmbolnăvirea din timpul detenției, fie omagiind diverse personalități care au slujit sincer cauza revoluției cubaneze, dar care s-au împotrivit mai apoi instaurării comunismului. În mod aparent paradoxal, deși sunt în mare parte poeme carcerale, din ele nu răzbește deznădejdea sau frustrarea, ci mai cu seamă pacea, speranța și îndrederea nețărmurită că adevărata libertate este cea a conștiinței de sine și că Dumnezeu nu îi va părăsi niciodată pe cei care au ales-o pe aceasta în detrimentul libertății iluzorii oferită de agenții utopiei comuniste.
