Descriere produs
În 1890, medicul Cehov, în vârstă de treizeci de ani, care tocmai aflase că suferă de tuberculoză, se angajează într-o călătorie de unsprezece săptămîni ce traversează Siberia spre colonia penitenciară Sahalin.
La începutul acestei aventuri, tânărul Cehov intenționa să pună pe hârtie, rece și fără „morbul pasiunii”, o simplă descriere a locului și a oamenilor pe care avea să-i întâlnească. Paginile adunate s-au transformat însă într-o capodoperă, într-o bucată de proză nonfictională, unde descrierea suferinței umane se împletește cu meditația asupra nedreptății sistemelor penitenciare. Totul se desfășoară pe fundalul unei Siberii sălbatice, un sac fără fund în care regimul țarist își aruncă opozanții și unde, nu peste puțin timp, regimul comunist avea să-i arunce pe ai săi.
Pavilionul numărul 6 şi alte nuvele (2014) ,
Livada de vișini • Trei surori (Top 10+) (2016) ,
Pescărușul • Unchiul Vanea (2023) ,
Duelul. Dramă la vânătoare (2016) ,
Pagini alese din literatura rusă a secolului al XIX-lea (2017) ,
Kaștanka (2018) ,
O viață în scrisori (Vol. 1) (2018) ,
Povestiri ortodoxe (2022) ,
Livada de vișini (2023) ,
Duelul și alte povestiri (2021) ,
Detalii produs
Autor: Anton Pavlovici Cehov
Traducător: Alice Gabrielescu, Tatiana Panaitescu
ISBN: 978-973-46-6576-1
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 368
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Polirom
Cărți Ficțiune >> Cărți Clasice
Cărți Ficțiune >> Cărți Universale
Speciale >> Zăpadă, zăpadă, zăpadă!
Speciale >> Cărțile bune vin de la ruși
Opinii editoriale
„Seara au avut loc jocuri de artificii. Pe străzile luminate de lampioane și focuri bengale s-au plimbat până noaptea târziu grupuri-grupuri de soldați, deportați și ocnași. Porțile închisorii au stat deschise. Duika, prăpăditul de râu totdeauna murdar și cu maluri pleșuve, era împodobit acum cu lampioane colorate; focuri bengale i se oglindeau în apă și părea frumos, ba chiar măreț, deși arată puțin caraghios, ca față bucătăresei împopoțonată cu rochia domnișoarei. În grădina guvernatorului răsuna fanfara, cânta corul. S-au tras și salve de tun, pînă la urmă tunul a explodat. Dar cu toată zarva aceasta, străzile erau triste. Nici cintece, nici armonici, nici măcar un bețiv binedispus. Oamenii rătăceau că niște umbre și tăceau, tot ca umbrele. Chiar și în strălucirea focurilor bengale, ocna raminea ocnă; muzică, ascultată de departe de oameni care știu că niciodată nu se vor mai întoarce în patrie, trezește în suflet doar o mâhnire amară.”
A.P. Cehov„Insula Sahalin… un impresionant studiu pe marginea crimei și a pedepsei și un reportaj excelent, nemilos și nepărtinitor.”
Mark Slonim