Anton Pavlovici Cehov, una dintre cele mai marcante figuri ale literaturii ruse a secolului XIX, s-a născut la 17/29 ianuarie 1860, în orașul Taganrog. Între anii 1867 și 1879 face studii primare și secundare în orașul natal, manifestând o puternică pasiune pentru teatru și scris. În 1879, cu o bursă primită din partea primăriei orașului Taganrog, se înscrie la Facultatea de Medicină a Universității din Moscova, pe care o absolvă în 1884. Între timp, pentru a-și ajuta familia, care întâmpină mari dificultăți financiare după falimentul afacerii tatălui, începe colaborarea cu câteva reviste umoristice, unde publică schițe, povestiri, anunțuri, reclame și parodii. 

În 1884 îi apare prima carte, Basmele Melpomenei, ce reunește un număr de șase povestiri. Urmează În amurg (1887) și prima sa piesă de teatru, drama Ivanov, reprezentată în premieră pe 5 octombrie 1887, la Moscova. În 1889, la Sankt Petersburg, apare volumul Copiii. Povestiri de Anton Cehov. 

În 1890 întreprinde un voiaj pe insula Sahalin, pentru recenzarea populației, iar acesta devine sursă de inspirație pentru volumul Insula Sahalin, publicat în 1893, în câteva numere ale revistei Russkaia Misl. 

În 1896 are loc premiera piesei Pescărușul, urmată de Unchiul Vanea (jucată pentru prima dată în 1899), Trei surori (cu premieră pe 31 ianuarie 1901) și Livada de vișini (reprezentată în premieră pe 17 ianuarie 1904). 

Încă din timpul vieții i se tipărește ediția de Opere, apărută în zece volume, între anii 1899-1902. Grav bolnav de tuberculoză pulmonară, se stinge din viață în stațiunea Badenweiler din Germania, pe 2 iulie 1904, la vârstă de patruzeci și patru de ani.