Anul în care am căzut

Corey Callahan se așteptase să urmeze cursurile prestigiosului Colegiu Harkness ca membră a echipei de hochei, însă un accident grav o face să înceapă cursurile într-un scaun cu rotile, cazată în căminul special pentru studenți cu probleme locomotorii. În camera de vizavi însă, este cazat mult-prea-ispititorul Adam Hartley, și el tot jucător de hochei, care are piciorul fracturat în două locuri. Pe lângă faptul că e râvnit de toate fetele din campus, mai are și o prietenă superbă.

Cu toate acestea, între cei doi se formează o alianță a „schilozilor“, iar ei învață împreună să se adapteze la noua lor situație, inclusiv să-și aline pasiunea comună pentru hochei jucând jocuri video. Mergând clandestin în lifturi de marfă, sorbind margarita cu miere și ajutându-se să care tăvile cu mâncare la cantină, cei doi învață să îndure frustrările pe care cei din jur nu au cum să le înțeleagă.

Sunt doar prieteni, bineînțeles, până în Cea Mai Ciudată Seară, când totul se schimbă și se complică. Iar pasiunea lui Corey își arată și părțile delicioase, dar și urmările chinuitoare.

Dar o să renunțe Hartley la iubita lui superbă pentru a-și lega viața de această versiune plină de complexe a lui Corey? Oricum, aceasta va trebui să-și găsească curajul de a-și construi propria poveste la Harkness, cu pasiuni și prieteni noi, care să nu graviteze în jurul hocheiului sau al băiatului cu ochi căprui atât de luminoși și calzi, care poate că nu are să o iubească niciodată.