Despre vederea lui Dumnezeu

„Am auzit de la bătrânul Macarie, că în afară de rugăciune mai există și o altă stare, atunci când rugăciunea încetează și mintea se cufundă într-o altă trăire. Nu am reușit niciodată acest lucru, însă nu mă îndoiesc de această stare pentru că văd în mine, pe măsură ce continui să mă rog, o deschidere către ceva dumnezeiesc pe care însă nu pot să o descriu.” (un părinte contemporan)

Noi suntem contemporanii unei generații de mari părinți, de mari duhovnici și pustnici, care, prin voia lui Dumnezeu, au ajuns să ne transmită direct sau prin ucenici mărturiile lor despre vederea nemijlocită a lui Dumnezeu, despre cum L-au văzut ei în chip sensibil pe Dumnezeu. Dulceață dumnezeiască și slavă lui Dumnezeu nu se lasă prinsă de toți, ci numai de unii prin simțurile lor înțelegătoare.