Colindătorul cu visuri

Secrete amare

Cei doi îndrăgostiţi intrară în mare şi porniră către sud. Din când în când, Alex o săruta, însă Nona îi răspundea fără vlagă.
Alcoolul începuse să-şi facă efectul şi nu numai el. Amintirile trezite de vederea lui Cepoi în piscină erau încă vii şi-i creau un disconfort psihic de neînţeles chiar şi pentru ea.
Când se apropiară de Neptun, Nona îl întrebă pe Alex:
- Eşti sigur că nu vrei să afli nimic din trecutul meu?
- Nu, ce te-a apucat?
- Probabil, o dorinţă de spovedanie, râse ea forţat.
- Nu sunt popă, să ascult spovedaniile femeilor frumoase. Cam toate au câte ceva de spus.
- Inclusiv eu?
- Nu te-am întâlnit în grădiniţă, nici în liceu.
- Şi?
- Probabil, ai avut o viaţă de femeie normală. Un pic mai zbuciumată poate, din cauza celebiităţii.
- Mulţi bărbaţi vânează femei celebre, nu'?
- Eu nu te iubesc pentru celebritate, ci pentru sufletul tău minunat.