Pământ însângerat

„Luna plină luminează ca ziua. Va trebui să fim foarte atenți, să nu fim observați de eventualii pizmași ascunși prin împrejurimi. Lăsăm auto turismul în umbra brazilor și pornim prin spatele vilelor, ușor aplecați, să fim acoperiți de garduri. Eu cu Helmuth Mayer înainte. Bălaiul în urmă, să ne acopere. Ne oprim în spatele celei de a patra vile și studiem terenul prin gardul de plasă deasă. Casa e afundată în întuneric deplin. Un câine urlă în canisă. Nu ne lătră, ci urlă cu botul ridicat. Asta îmi place cel mai puțin. E câinele bătrânului spai Lew Azzuro și urlă a mort.”