Cioburile istoriei

Lungul drum al devenirii noastre ca oameni a fost nesigur, plin de neprevăzut și de capcane. Multe specii de simieni au pornit în cursă, puține au ajuns hominide și doar câteva au condus la specia Homo. Cam așa se întâmplă când nu prea știi sigur unde vrei să ajungi. Desprinderea speciei umane de regnul animal a putut fi eșalonată în mai multe etape.

Prima etapă și cea mai lungă a fost cea a modificărilor genetice și antropologice ale ființei umane. Caracterul acestor modificări a fost ireversibil, iar selecția lor se poate spune că s-a realizat darwinist, specia păstrand însușirile utile și abandonând pe cele care stânjeneau evoluția. Hominidul arhaic a adoptat poziția bipedă a corpului și a dezvoltat deplasarea pe membrele inferioare, dar a abandonat coada, devenită inutilă noului mod de deplasare. Exemplele sunt numeroase și cuprind întreaga gamă de schimbări morfologice ale ființei umane, care a dobândit un ADN diferit de al simienilor, rudele noastre primate. O modificare și mai importantă a fost extinderea perioadei de fecunditate a femelei speciei pe tot parcursul anului, și nu doar în unele perioade ale lui. Se asigură astfel o populație numeroasă și stabilă, aptă pentru a face față la noi provocări. Creierul uman a început să crească în volum și masă ca urmare a acestor transformări profunde. S-a permis astfel primul salt uriaș al speciei la finalul acelei etape. Prima formă de comunicare prin grai articulat a fost saltul de final de etapă. Omul devenea astfel o ființă socială, membru cu responsabilitate al unui grup de bipezi ce puteau comunica între ei.